Arhive pe categorii: tulburari

Bulimia

Pacientele cu bulimie nervoasa se disting in general de cele cu anorexie nervoasa pe baza greutatii relativ normale si prezenta acceselor de supraalimentare si a eliminarii alimentelor. Pacientele emaciate care prezinta si accese de supraalimentare si de eliminare sunt frecvent clasificate ca anorexice, subgrupul bulimic (Hsu, 1986).

Datele care se acumuleaza sugereaza o legatura considerabila intre cele doua tulburari (Garner, et al. 1986). Cel putin 40%-50% ditnre toate pacietnele anorexice au si bulimie (Garfinkel et al., 1980; Hall et al., 1984; Hsu et al., 1079). Datele de urmarire pe termen lung sugereaza ca intr-o perioada lunga de timp, anorexia nervoasa poate sa se transforme in bulimie nervoasa, dar modelul invers este mult mai rar (Hsu, 1991).

De asemenea, bulimia nervoasa poate sa varieze in functei de dimensiunile personalitatii care implica controlul impulsului si reglarea afectului identificate de Westen si Harnden-Fischer (2001). Comorbiditatea poate si ea sa aiba un impact profund. Asa cum a observat cu elocinta Yager (1984).

Bulimia nu este o boala. Nici nu este un simplu obicei. Bulimia este eterogena si, precum pneumonia, poate sa rezulte dintr-o varietate de cauze. Am gasit util sa conceptualizez bulimia ca pe un obicei sau un model de comportament inradacinat intr-o personalitate, care la randul sau este inradacinata intr-un substrat biologic, si toate acestea inradacinate intr-o cultura in care bulimia pare a se dezvolta intr-un ritm crescut.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Bulimia

Din categoria tulburari

Anorexia

Denumirea anorexie nervoasa poate fi inselatoare, deoarece cuvantul anorexie implica faptul ca pierderea apetitului este problema centrala. Pecetea diagnostica a anorexiei nervoase este de fapt urmarirea fanatica a slabiciunii legata de o teama coplesitoare de a nu deveni grasa. Este frecvent folosita pentru a pune diagnosticul o reducere arbitrara de mai putin de 85% din greutatea corporala minima normala pentru o anumita varsta si greutate. Amenoreea este o trasatura proeminenta a anorexiei nervoase la femei. Desi 5%-10% dintre indivizii afectati sunt barbati, trasaturile lor clinice si psihodinamice sunt remarcabil de similare cu cele ale femeilor.

In ultimele cateva decade, studiile fructuoase ale lui Hilde Bruch (1973, 1978, 1982, 1987) au functioant ca un far in intuneric pentru clinicienii care trateaza pacienti anorexici. Ea a observat ca preocuparea cu mancarea si greutatea este o manifestare relativ tardiva, emblematica pentru o tulburare mai fundamentala a conceptiei despre sine.

Majoritatea pacientilor cu anorexie nervoasa au o puternica convingere ca ei sunt neputinciosi si ineficienti in mod evident. Boala apare frecvent la „fetele bune” care si-au petrecut viata incercand sa-si multumeasca parintii, pentru ca sa devina dintr-o data incapatanate si negativiste in adolescenta. Corpul este resimtit frecvent ca fiind separat de sine, ca si cum ar apartine parintilor. Acestor paciente le lipseste orice sens al autonomiei intr-atat, incat ele nici macar nu simt ca au controlul functiilor lor corporale. Postura de aparare premorbida de a fi o fetita perfecta apara de obicei impotriva unui sentiment subiacent de lipsa de valoare.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Anorexia

Din categoria tulburari

Depresia

Tulburarea drepresiva ca perturbare a dispozitiei bazele

Despresivul are o dispzitie trista, nu se mai poate bucura, nu mai poate spera, nu mai pune pret pe viitorul sau. Lumea isi pierde caracterul de provocare, lucrurile devin fade si gri. Unii bolnavi se simt ca si cu ar fi morti si impietriti si se plang de pierderea sentimentelor, de faptul de a fi uitat chiar sa planga. O mare parte prezinta, pe langa dispozitia depresiva, si o teama difuza, care este traita in primul rand ca frica in fata vietii si a indatoririlor. Unii se manifesta apatic, altii sunt disforici, iritabili, morocanosi, prost-dispusi, ceea ce ingreuneaza raporturile cu ei.

Inhibitia gandirii

Procesele gandirii depresivilor sunt neproductive si montone, se rezuma de regula la propria boala, fantezia si bogatia ideativa sunt mult reduse. Despresivul se poate concentra doar cu mare dificultate asupra unui lucru.

Scaderea initiativei, inhibitia psihomotorie

Forta initiativei depresivului este clar diminuata. Nu are elan, energie, nu are chef sa intreprinda nimic, spectrul intereselor se ingusteaza, totul devine prea mult pentru el, cel mai mic efort este de temut. Scaderea generala a fortei se exprima si in stilul de miscare: toate miscarile sunt ingreunate, incetinite, fara spontaneitate si elan.
Ca fenomen constrastant, s-a observat la un anumit tip de depresie o psihomotricitate agitata. Pacientii respectivi sunt nelinistiti si agitati. Nu pot sa stea linistiti, mainile sunt intr-o continua miscare, miscarile sunt fara tel. Un imbold golit de continut ii impinge pe cei in cauza spre activitati fara sens (citat dupa O. Benkert, 1977).

Afectarea vitalitatii

Diminuarea fortei initiativelor merge mana in mana cu prejudicierea sentimentului vital. Pacientii se simt obositi, fara putere si fara energie. Isi simt greutatea propriului corp ca pe o povara pe umeri, se plang de dureri difuze si senzatii de apasare si isi percep bratele si picioarele ca fiind grele ca de plumb. Este vorba mai ales despre perturbarea relatiei cu propria corporalitate.

Simptome vegetative

Simptomatologia vegetativa este o manifestare frecvent asociata cu boala depresiva. In cazul unei depresii latente este chiar unica manifestare care poate fi recunoscuta a unei depresii mascate.
Urmatoarele simptome vegetative se gasesc mai frecvent la depresivi: tulburari intestinale, senzatia de presiune abdominala, senzatia de apasare la nivelul capului, uscaciunea gurii, brahicardie sau tahicardie, extrasistole, „batai de inima”, alte tulburari cardiace, scaderea temperaturii, transpiratii sau frisoane, scaderea secretiilor lacrimale si sudorale, senzatie de ameteala, dureri de cap, dureri de stomac, constipatie, balonare, peirderea apetitului alimentar, scaderea ponderala, diminuarea functiei sexuale, amenoree, dureri de spate, dureri de aspect neuralgic (citat dupa O. Benkert, 1977).

Tulburari ale somnului, oscilatii diurne, suicidalitate

Una dintre cele mai frecvente manifestari asociate ale bolii depresive poate fi considerata tulburarea somnului. Adesea aceasta marcheaza debutul unui episod depresiv si se afla printre principalele acuze ale bolnavilor. Plangerile se refera la adormire sau la perioada ulterioara, atunci cand se trezesc in mijlocul noptii si nu mai pot sa readoarma. Dimineata se simt ca si cum nu ar fi dormit deloc si foarte obositi, „ca si cum nu au inchis un ochi”. Este vorba in special de „indispozitia matinala”, care se refera la faptul ca depresivul se simte deosebit de prost si de coplesit mai ales dimineata dupa trezire si inainte de pranz, manifestare caracteristica a starii depresive. Deoarece depresia trece drept „cea mai chinuitoare boala care se poate imagina” (Kielholz), nu este de mirare ca aproape fiecare depresiv are ganduri de sinucidere, simte pulsiuni autolitice si adesea face macar o tentativa de suicid.

Extras din „10 abordari psihoterapeutice ale depresiei”,
Dietmar Stiemerling, Editura Trei, 2006

Comentarii închise la Depresia

Din categoria tulburari

Disfunctii sexuale

Tehnicile comportamentele au dominat domeniul tratamentului disfunctiilor sexuale timp indelungat, bazate mult pe munca fundamentala a lui Masters si Johnson (1970). Dupa entuziasmul initial, au aparut studii care au raportat rezultate oarecum mai moderate (Kilmann et al., 1986; O’Connor si Stern, 1972). Sexologii au recunoscut ca motivatia cuplurilor, starea relatiei lor conjugale si simptomele sexuale specifice au un impact mare asupra deciziei daca tehnicile comportamentale sunt eficiente (Lansky si Davenport, 1975). Problemele intrinseci fazei de dorinta, de exemplu, erau frecvent rezistente la terapia sexuala. Helen Singer Kaplan (1974, 1979, 1986) a dezvoltat un model sofisticat care combina tehnicile comportamentale cu abordarile dinamice.

Mai recent, aparitia unor medicamente pentru disfunctia erectila, cum ar fi Viagra (sildenafil citrat), a schimbat drastic practica terapiei sexuale. O ancheta recenta a revistelor majore din domeniu (Winton, 201) a gasit ca interesul in domeniul disfunctiilor sexuale s-a deplasat catre disfunctia erectila masculina. Multe dintre aceste probleme sunt usor tratabile cu medicatie, si a aparut recent un interes crescut in tratarea femeilor cu dorinta sexuala hipoactiva si disfunctie orgasmica cu bupropion cu eliberare prelungita (Modell et al., 2000; Segraves et al., 2001).

Clinicienii stiau de mult ca atunci cand o problema sexuala este plangerea pricipala intr-un interviu initial, ea este frecvent doar varful aisbergului. Aparitia medicatiei pentru disfunctia erectila a dus la nasterea unei varietati de probleme conjugale in cuplurile care ajunsesera la un echilibru mai mult sau mai putin stabil doar cu contacte sexuale ocazionale. Multe cupluri s-au trezit in situatia de a trebui sa renegocieze relatia lor maritala pentru a ajuta la clarificarea naturii problemelor legate de intimitate care fusesera mascate de disfunctia erectila. Unii barbati au inceput sa aiba legaturi extraconjugale deoarece nu mai erau anxiosi in legatura cu capacitatea lor de a atinge sau a mentine o erectie.

O data cu sprijinul acordat de celebritati agentilor pentru disfunctia erectila la televiziune si in reviste, ei au devenit un subiect care putea fi discutat in mod deschis. Au devenit astfel posibile eforturi de cercetare si mai mari. Barbatii au inca un termen de circa trei ani intre debutul problemelor erectile si cererea de tratament din cauza rusinii si a jenei resimtite in legatura cu simptomul (Moore et al., 2003). Indiferent daca exista cauze fizice legate de simptom, pentru multi barbati este o lovitura in autostima lor cand nu pot sustine un act sexual. De aceea, terapia maritala si terapia individuala conjugate pot fi totusi necesare, chiar daca sunt disponibile medicamente specifice. Mai mult decat atat, un procent semnificativ de barbati si de femei nu raspund la medicamentele folosite curent pentru disfunctia sexuala.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Disfunctii sexuale

Din categoria sexualitatea, tulburari

Tulburarea de anxietate

Criteriile DSM-IV-TR pentru tulburarea de tip anxietate generalizata au fost concepute pentru a face diferenta intre aceasta afectiune si ingrijorarea normala. Anxietatea trebuie sa fie excesiva, dificil de controlat si suficient de frecventa incat sa apara in peste jumatate dintre zilele unui interval de minim 6 luni. Poate provocat, de asemenea, disconfort clinic semnificativ sau poate invalida zone de functionare importante, cum sunt cele ocupationala si sociala. Diagnosticul cere ca anxietatea sa nu se afle in limitele altor tulburari pe Axa I, adica sa nu fie vorba de anxietate fata de aparitia unui atac de panica, frica de contaminare sau de a nu fi facut de ras in public s.a.m.d.

Anxietatea trebuie sa fie destul de patrunzatoare, asa incat pacientul sa se concentreze asupra unor activitati sau evenimente care sunt tintele acesteia. Calitatea vietii pacientilor cu TAG este afectata in continut de idile pe care le au despre viitorul lor, de circumstantele vietii, de situatia financiara, de posibilitatea ca unor membri ai familiei sa li se intample ceva rau si de multe alte aspecte. Ei pot trai tensiune fizica si simptome moderate de descarcare simpatetica, dar nimic de intensitatea tulburarii de panica.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Tulburarea de anxietate

Din categoria tulburari

Tulburarea acuta de stres

Tulburarea acuta de stres are aceleasi critecii de stres ca si tulburarea de stres posttraumatic: persoana in cauza trebuie sa fi trait un eveniment in care sa fi fost implicata amenintarea cu moartea sau o leziune serioasa si sa fi raspuns prin sentimente intense de neajutorare, groaza sau frica. Simptomele rezultante trebuie sa apara in 4 saptamani de la evenimentul traumatic si sa dureze intre 2 zile si 4 saptamani.
Cu alte cuvinte, aceasta categorie include sindroame asemanatoare cu tulburarea de stres posttraumatic, care pot sa apara mai repede decat in cazul afectiunii prezentate anterior, dureaza mai putin sau servesc de prodrom unui caz mai tipic de tulburarea de stres posttraumatic. Intr-un studiu efectuat asupra unor muncitori care au supravietuit unor dezastre (Fullerton et al., 2004), 42% dintre cazurile de tulburare acuta de stres au dezvoltat tulburarea de stres posttraumatic.

In plus fata de criteriile pentru simptomele tulburarea de stres posttraumatic (precum retrairea evenimentului, evitarea stimulilor care readuc amintirea traumei si manifestarea hiperconstientizarii traumei), diagnosticul tulburarii acute de stres necesita si cel putin trei dintre urmatoarele simptome disociative: amnezia unor aspecte importante ale traumei, depersonalizarea, derealizarea, neatentia la ceea ce se intampla in jur, senzatia subiectiva de detasare, de insensibilitate sau de lipsa a responsivitatii emotionale.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Tulburarea acuta de stres

Din categoria tulburari

Tulburarea de stres posttraumatic

Victimele traumelor oscileaza intre negarea evenimentului si repetarea lui compulsiva prin flashbackuri si cosmaruri. In acest fel, mintea poate prelucra si organiza stimulii prea intensi. Horowitz (1976) a identificat 8 teme psihologice frecvente care urmeaza unei traume:

1.Suparare sau tristete
2.Vinonvatie fata de furia sau impulsurile distructive resimtite
3.Teama resimtita de victima ca va deveni distructiva
4.Vinovatia victimei ca a supravietuit
5.Teama ca se va identifica cu victimele
6.Rusinea fata de sentimentele de neajutorare si de gol interior
7.Tema ca trauma se va repeta
8.Furia indreptata impotriva sursei traumei.

[…] Evaluarea psinodinamica atenta atat a semnificatiilor atribuite de pacient evenimentului traumatic, cat si a vulnarebilitatilor psihologice specifice ale acestuia este necesara pentru analizarea factorilor declansatori din mediu (Ursano, 1987; West si Coburn, 1984). Intr-un studiu (Breslau et al., 1991) s-a determinat ca riscul de dezvoltare a tulburari de stres posttraumatic ar putea fi asociat cu separarea timpurie de parinti, cu caracterul nevrotic, cu un istoric familial de anxietate si cu anxietatea sau depresia preexistenta. Autorii au ajuns la concluzia ca, pentru exprimarea simptomelor, este necesara o predispozitie personala pentru tulburarea de stres posttraumatic. Printre aspectele perceptiei subiective, care au fost cel mai studiate, se numara experienta unei frici extreme, senzatia de neputinta, perceperea amenintarii vietii si perceperea unei potentiale violente fizice (March, 1993).

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Tulburarea de stres posttraumatic

Din categoria tulburari

Tulburarea obsesiv compulsiva

Obsesiile sunt definite ca ganduri egodistonice recurente, in timp ce compulsiile sunt actiuni ritualizate care trebuie indeplinite pentru a diminua anxietatea. Acuzele acestor pacienti se impart in cinci categorii principale:

1. Ritualuri care implica o verificare
2. Ritualurile care implica o curatire
3. Ganduri obsesive neacompaniate de compulsii
4. Lentoare obsesionala
5. Ritualuri mixte (Baer si Jenike, 1986)

[…] Tulburarea obsesiv-compulsiva este complicata adesea prin depresii si prin deteriorarea severa a functionarii sociale si ocupationale, de aceea membrii familiilor si colegii pacientilor pot fi si ei semnificativ afectati de boala.

Strategiile psihodinamice pot fi extrem de utile in mai multe situatii. Multi pacienti obsesiv-compulsivi par sa se agate de simptomele lor, rezistand cu indarjire la tratament. Simptomele insele pot tine la distanta dezintegrarea psihotica, in unele cazuri, jucand rolul unei functii extrem de utile, in termeni de homeostaza psihologica. Deoarece simptomele in tulburarea obsesiv-compulsiva pot acompania orice nivel de organizare subiacenta a Eului sau a personalitatii (Cornfield si Malen, 1978), o evaluare psihodinamica atenta trebuie sa se concentreze si asupra functiei simptomelor in structura globala intrapsihica a pacientului. In ciuda naturii refractare a multor simptome obsesiv-compulsive, terapia psihodinamica poate imbunatati considerabil functionarea interpersonala a pacientilor cu tulburare obsesiv-compulsiva.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Tulburarea obsesiv compulsiva

Din categoria tulburari

Tulburarea de panica

Desi atacurile de panica nu dureaza decat cateva minute, ele ii produc multa suferinta pacientului. In afara de trairea unor simptome fiziologice alarmante, de exemplu senzatie de sufocare, ameteala, transpiratii, tremur si tahicardie, pacientii sufera de tulburare de panica se simt adesea condamnati in mod amenintator.

Cei mai multi suferinzi prezinta si agorafobie (frica de a se afla intr-un loc sau o situatie din care se poate iesi cu mare dificultate). Deoarece atacurile de panica sunt recurente, pacientii dezvolta adesea o forma secundara de anxietate anticipatorie, facandu-si griji in permanenta despre locul si momentul aparitiei urmatorului atac. Pacientii care prezinta tulburare de panica si agorafobie calatoresc mai putin pentru a putea controla situatiile temute, in care ar avea un atac de panica fara a putea parasi usor locul respectiv.

Tulburarea de panica poate parea fara continut din punct de vedere psihologic. Atacurile pot veni „din senin”, fara precipitanti intrapsihici sau de mediu… Clinicienii specializati in psihodinamica trebuie sa cerceteze atent circumstantele producerii atacurilor si istoricul fiecarui pacient cu tulburare de panica pentru a putea determina relevanta factorilor psihologici.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Tulburarea de panica

Din categoria tulburari