Arhive pe categorii: relatia

Cum sa transform transferul in folos terapeutic? (1)

… teoria relatiilor interpepersonale postuleaza ca toate tulburarile psihice (care nu sunt provocate de vreo leziune somatica la nivelul creierului) isi au radacina in probreme aparute in cadrul relatiilor interpersonale. Oamenii pot cere ajutorul unui psihoterapeut dintr-o mare varietate de motive (depresie, fobie, anxietate, timiditate, impotenta, etc.), dar la baza tuturor acestor ratiuni si comuna tuturor este o incapacitate de a stabili raporturi satisfacatoare si de durata cu alti oameni. Aceste dificultati relationale isi au originea undeva, mult departe, in trecut, in cadrul primelor raporturi interpersonale cu parintii.

Metodele disfunctionale de relationare cu altii, odata instalate, inainteaza in timp si isi pun amprenta pe relatiile ulterioare cu fratii si surorile, cu tovarasii de joaca, cu profesorii, cu amicii si partenerii amorosi, cu sotul sau sotia si cu copiii. Psihiatria, asadar, devine studiul relatiilor interpersonale; psihoterapia, corectarea relatiilor interpersonale distorsionate; iar cura terapeutica, putinta de a relationa in mod adecvat cu altii, mai degraba decat pe baza unor trebuinte presante si inconstiente. Cu toate ca originile tiparelor comportamentale prost adaptate se afla undeva in trecut, corectarea distorsiunilor poate avea loc numai in prezent si nicaieri mai bine decat in cadrul relatiei care este imediat prezenta: aceea dintre pacient si terapeut.

Se mai impune o ipoteza fundamentala suplimentara, pentru a ne ajuta sa intelegem cum poate relatia terapeut-pacient sa modifice tiparele interpersonale de adaptare deficienta. Terapeutul pleaca de la premisa ca pacientul, in conditiile in care atmosfera este una de incredele reciproca si nestructurata, va manifesta curand in cadrul relatiei sale cu terapeutul multe dintre marile sale dificultati interpersonale. Daca pacientul este arogant, vanitos, de o modestie maladiva, profund suspicios, doritor sa seduca sau sa exploreze, alienat, inspaimantat de apropiere, dispretuitor sau oricare altul din infinitul numar de modalitati distorsionate in care cineva se poate purta cu ceilalti, atunci el va fi in acest mod si in relatia lui cu terapeutul. Ora de terapie si scena terapeutului devin un microcosmos social. Nu-i nevoie de nicio anamneza, nu-i nevoie sa-i ceri pacientului nicio descriere a comportamentului interpersonal; mai devreme sau mai tarziu, intreaga poveste tragica a comportamentului sau se va desfasura de la sine in cabinet, sub ochii terapeutului si ai pacientului.

Odata recapitulata comportarea interpersonala a pacientului pe scena cabinetului de terapie, terapeutul incepe sa-l ajute pe pacient sa se observe singur, printr-o mare varietate de metode. Concentrarea aici-si-acum asupra relatiei dintre terapeut si pacient devine astfel una cu dublu scop: in primul rand, apare o experienta traita nemijlocit, prin faptul ca pacientul si terapeutul se angreneaza reciproc intr-o “imbratisare” curios de paradoxala, dintr-odata artificiala si, in acelasi timp, profund autentica. Apoi terapeutul, cu maximum de tact posibil, deplaseaza cadrul experientei, astfel incat el si pacientul sa devina observatori ai dramei pe care o pun in scena amandoi. Astfel, ia nastere o permanenta succesiune de “punere in act” emotionala urmata de reflectia asupra actului respectiv. Ambele etape sunt esentiale. Punerea in act fara reflectie devine pur si simplu inca o experienta emotionala oarecare – pe tot parcursul vietii noastre au loc experiente emotionale din care nu rezulta nicio schimbare. Reflectia fara emotie, pe de alta parte, devine un exercitiu intelectual steril; toti avem parte de pacienti aidoma unor mumii iatrogene, atat de strans infasurati cu bandaje de autocunoastere si constiinta de sine, incat orice activitate spontana devine imposibila.

Extras din “Cu fiecare zi mai agroape”,
Irvin D. Yalom, Ginny Elkin, Editura Trei, 2009

Comentarii închise la Cum sa transform transferul in folos terapeutic? (1)

Din categoria relatia

Pentru terapeuti, dar interesant si pentru pacienti

In relatia terapeutica, atentia terapeutului se axeaza pe revenirea tuturor proceselor infantile care au fost reprimate (adica pe manifestarea inconstientului pacientului). In cadrul si prin intermediul acestei reveniri, adica a transferului, terapeutul incearca sa infranga metodele distructive de aparare ale pacientului. Facand legatura intre ceea ce se intampla in relatia pacientului cu lumea externa si ceea ce se intampla in relatia de transfer cu terapeutul, acesta din urma poate pune totul cap la cap si, folosindu-se de sentimentele sale de contratransfer, ii poate spune pacientului ceea ce acesta are nevoie sa stie, pentru a-si reunifica partea constienta cu cea inconstienta.

Prin urmare, terapeutul trebuie sa ramana ferm si empatic cand se confrunta cu transferul de ostilitate al pacientilor, cu acting out-ul intentiilor lor sexuale sau sa te pierzi in incercarile lui de a sabota relatia, ci sa cauti permanent intelegerea si sa te lupti cu transferul patientului, precum si cu propriul contratransfer. Pentru a putea ajuta un pacient sa fie din nou autentic, terapeutul insusi trebuie sa fie autentic. In fond, terapeutul trebuie sa petreaca la fel de mult timp analizandu-si propriul transfer pe cat o face anlizandu-l pe acela al pacientului.

Mai mult decat atat, terapeutul trebuie sa stie cum sa foloseasca contratransferul. Mai recent, analisti cum ar fi Robert Langs, Harold Searles, Hyman Spotnitz si D. W. Winnicott s-au ocupat de acest aspect. Langs arata cum induc terapeutii transferurile, cel mai adesea fara sa-si dea seama, oferind un cadru detaliat pentru controlarea terenului de forta dintre terapeut si pacient. Searles, Spotnitz si Winnicott prezinta modul in care terapeutii isi pot exprima sentimentele de contratransfer, pentru a iesi dintr-un impas, pentru a arata pacientului ce impact are asupra terapeutului sau pentru a-l imuniza la agresiune (fie ea a pacientului sau a terapeutului). Ei sustin ca terapeutii care sunt in acord cu ei insisi nu au nevoie sa se ascund in spatele unei masti inexpresive.

Extras din “101 greseli in psihoterapie”,
Richard C. Robertiello, Gerald Schoenewolf, Editura Trei, 2009

Comentarii închise la Pentru terapeuti, dar interesant si pentru pacienti

Din categoria psihanaliza, relatia