Arhive pe categorii: psihanaliza

Psihoterapiile psihanalitice

Psihoterapiile psihanalitice au drept principiu mentinera cadrului teoretic si a regulilor fundanmentale ale psihanalizei, iar telul lor este, la fel ca si al psihanalizei, nu disparitia directa a simptomelor, ci insusirea de catre subiect a vietii lui psihice inconstiente.

Acest obiectiv determina si metoda: cat il priveste pe pacient, regula fundamentala de a spune orice, asociind ideile asa cum acestea ii vin in gand in cadrul sedintei; in privinta analistului (in afara celei de-a doua reguli fundamentale enuntate de Ferenczi, care este analiza personala a analistului), atentia flotanta, „neutralitea binevoitoare”, adica absenta gratificatiei directe, a consilierilor, a judecatilor, a sugestiei (exact inversul hipnozei). Aceste aspecte nu implica insa tacerea permanenta si absenta participarii la procesul analitic.

Participarea psihanalistului ramane subordonata, prin cai diferite, costructiei spatiului psihanalitic. Contractul analitic este deopotriva asemanator.El consta in special din obligatia de a plati (in masura in care e posibil, inclusiv sedintele la care pacientul a lipsit), in fixitatea orarului si a duratei sedintelor (de obicei 45 de minute). Prin repetarea lor regulata si previzibila, aceste reguli introduc in viata pacientului suspendarea temporara si repetata a raportului obisnuit cu realitatea exterioara si cu modalitatile de comunicare sociala, ele determinand astfel constituirea acestui altfel de scena intr-un timp si intr-un loc rezervate si protejate deopotriva de analizand si analist.

Efectele asteptate pot fi obtinute doar la capatul unui travaliu prealabil ce admite o mare varietate de atitudini si de interventii ale analistului. Ele presupun disponibilitatea sa inventiva si capacitatile lui empatice, astfel incat sa nu fie niciodata vorba de aplicarea unei tehnici sau a unei practici puternic codificate. De exemplu, stabilirea unei relatii vii si bazate pe suficienta incredere, cu efecte de reparatie narcisica ce face posibila investirea cuvantului in timpul sedintei si modifica raportul pe care subiectul il intretine cu el insusi, inducand un proces care poate deveni, mai mult sau mai putin rapid, specific psihanalitic.

Extras din „Ce psihoterapie sa alegem?”,
Coord. Mony Elkaim, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Psihoterapiile psihanalitice

Din categoria psihanaliza

Psihanaliza reprezinta in primul rand o metoda de investigare a psihismului

Psihanaliza reprezinta in primul rand o metoda de investiare a psihismului, creata si dezvoltata de Sigmund Freud. Pornind de la constatarile rezultate in urma aplicarii acestei metode, Freud a construit o serie de teorii asupra modului de structurare si asupra principiilor de functionare a aparatului psihic, precum si o metoda psihoterapeutica. La teoria psihanalitica, care continua sa se dezvolte, si-au adus contributia mari practicieni, urmasi ai lui Freud, care au perfectonat tehnica terapeutica si au aprofundat conceptele teoretice.

Scopul psinhanalizei a fost initial descoperirea semnificatiei inconstiente a cuvintelor, actiunilor viselor, fantasmelor unui subiect folosind asocierile libere ale acestuia. Subiectului i se cerea sa relateze tot ceea ce ii vine in minte in legatura cu un element dat (cuvant, imagini dintr-un vis, o reprezentare anume etc.) sau in mod spontan. Pe acest mod de investigare a psihismului este bazata metoda terapiei psihanalitice. Pe baza asocierilor libere ale pacientului, precum si a comportamentului sau manifest, terapeutul ajunge sa cunoasca structura psihica a subiectului, principalele conflicte intrapsihice ale acestuia si modalitatile de aparare ale eului. Astfel, terapeutul va fi capabil sa ofere interpretari adecvate ale rezistentelor, apararilor, transferului. In urma experientei practice cu aceasta metoda, a fost creat un ansamblu de teorii psihologice si psihopatologice care descriu dezvoltarea psihismului in ontogeneza si explica principalele mecanisme intrapsihice care stau la baza tulburarilor psihopatologice.[…]

Mai mult, experienta clinica a relevat ca nu intotdeauna exista un eveniment marcant care sa aiba valoare patogena, ci este vorba de semnificatia pe care subiectul o confera evenimentelor, semnificatie care iese la iveala doar prin asocieri libere. Freud a introdus astfel termenul de realitate psihica, care desemneaza modul in care subiectul percepe lumea exterioara, modul in care subiectul coreleaza evenimentele de viata, semnificatie pe care el le-o atribuie. Fantasmele au o realitate psihica diferita de realitatea materiala, dar ele joaca rolul predominant in nevroze.[…]

Specificul psihanalizei, ca teorie asupra psihismului, rezida in:

– descoperirea existentei nivelului inconstient al psihismului;
– descoperirea mecanismelor de aparare ale eului, in special a rezistentei si a refularii;
– luarea in considerare a sexualitatii infantile.

Modul de investigare specific psihanalizhei presupune construirea unei relatii intre analist si analizant, pornind de la care sa fie puse in evidenta, prin transfer si contratransfer, conflictele inconstiente ale celui din urma. Originalitatea psihanalizei consta in primul rand in relevarea faptului ca, inainte de a putea sesiza cauzele secrete care anima o fiinta, trebuie sa descoperim aceste cauze in noi insine, sa refacem in noi insine calea de la actiunile noastre la cauzele lor. Sa intelegem modul in care functioneaza inconstientul autoanalizandu-ne.

Extras din „Elemente introductive de teorie si tehnica psihanalitica”,
Rodica Matei, Editura Fundatiei Romania de Maine, 2004

Comentarii închise la Psihanaliza reprezinta in primul rand o metoda de investigare a psihismului

Din categoria psihanaliza

Bine ati venit

Bine ati venit la „Psihanaliza Net”, site de promovare a psihanalizei si psihoterapiei psihodinamice.

Comentarii închise la Bine ati venit

Din categoria psihanaliza