Arhive pe categorii: dictionar

Litera H

HOSPITALISM
Termen incetatenit de cercetarile lui Rene Spitz pentru a desemna ansamblul perturbarilor somatice si psihice provocate copiilor (in timpul primelor 18 luni de viata) printr-o sedere prelungita intr-o institutie spitaliceasca in care sunt complet privati de mama lor.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Reclame

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Litera I

IDEALIZARE
Proces psihic prin care calitatile si valoarea obiectului sunt duse la perfectiune. Identificarea cu obiectul idealizat contribuie la formarea si imbogatirea instantelor numite ideale ale persoanei (eu ideal, idealul eului).

IDEALUL EULUI
Termen folosit de Freud in cadrul celei de a doua teorii asupra aparatului psihic: instanta a personalitatii ce rezulta din convergenta narcisismului (idealizarea eului) si a identificarii cu parintii, cu substitutii lor si cu idealurile colective. Ca instanta diferentiata, idealul eului constituie un model caruia subiectul incearca sa i se conformeze.

IDENTIFICARE
Proces psihologic prin care un subiect asimileaza un aspect, o caracteristica, un atribut al altuia si se transforma, total sau partial, pe baza modelului respectiv. Personalitatea se constituie si se diferentiaza printr-o serie de identificari.

IDENTIFICARE CU AGRESORUL
Mecanism de aparare descoperit si descris de Anna Freud (1936): subiectul, confruntat cu un pericol exterior (reprezentat tipic de critica provenind de la o autoritate), se identifica cu agresorul sau, fie preluand pe cont propriu agresiunea ca atare, fie imitand fizic sau moral persoana agresorului, fie adoptand anumite simboluri de putere care-l desemneaza. Dupa Anna Freud, acest mecanism este prevalent in constituirea stadiului preliminar al supraeului, agresiunea ramanand astfel dirijata asupra exteriorului si nefiind inca intoarsa contra subiectului sub forma de autocritica.

IDENTIFICARE PRIMARA
Mod primitiv de constituire a subiectului dupa modelul celuilalt, mod care nu succede unei relatii stabilite in prealabil in care obiectul sa fi avut initial o pozitie independenta. Identificarea primara este in stransa legatura cu relatia numita de incorporare orala.

IDENTIFICARE PROIECTIVA
Termen introdus de Melanie Klein pentru a desemna un mecanism ce se traduce prin fantasme in care subiectul isi introduce propria persoana (his self) in totalitate sau in parte in interiorul obiectului, pentru a-i face rau, a-l poseda si a-l controla.

IDENTITATE DE PERCEPTIE – IDENTITATE DE GANDIRE
Cerinta la care sunt supuse gandurile visului; ele sufera o selectie si o transformare care face posibila reprezentarea lor in imagini, mai ales vizuale.

IMAGINAR (s.n. si adj.)
In acceptia data acestui termen de J. Lacan (situatie in care este folosit cel mai des ca substantiv): unul dintre cele trei registre esentiale (realul, simbolicul, imaginarul) ale campului psihanalitic. Acest registru este marcat de prevalenta relatie cu imaginea semenului.

IMAGO
Prototip inconstient de personaje care orienteaza selectiv modul in care subiectul il percepe pe celalalt; este elaborat pornind de la primle relatii intersubiective reale si fantasmatice cu mediul familial.

INCONSTIENT (s.n. si adj.)
A) Adjectivul inconstient este folosit uneori pentru a conota ansamblul continuturilor nonprezente in campul actual al constiintei, aceasta intr-un sens „descriptiv” si nu „topic”, adica fara vreo discriminare intre continuturile sistemelor preconstient si inconstient. B) In sens „topic”, inconstient inseamna unul dintre sistemele definite de Freud in cadrul primei sale teorii asupra aparatului psihic: e constituit din continuturi refulate carora li s-a refuzat accesul la sistemul preconstient-constient prin actiunea refularii (refulare originara si refulare retroactiva). Caracteristicile esentiale ale inconstientului ca sistem (sau Ics) se pot rezuma astfel:
a) „Continuturile” sale sunt „reprezentanti” ai pulsiunilor;
b) Aceste continuturi sunt actionate de mecanismele specifice procesului primar, mai ales condensarea si deplasarea.
c) Puternic investite cu energie pulsionala, continuturile inconstiente cauta sa se intoarca in constiinta si actiune (intoarcerea refulatului); dar ele nu pot avea acces la sistemul Pcs-Cs decat prin formatiuni de compromis dupa ce au fost supuse deformarilor cenzurii.
d) mai ales dorintele din copilarie sunt cele care au cunoscut o fixatie in inconstient. Abreviatia ICS (Ubw de la germanul Unbewusst)desemneaza inconstientul sub forma sa substantivala,ca sistem; ics (ubw) este abrevierea adjectivului inconstient (unbewusst), el calificand in sens strict continuturile sistemului respectiv. C) In cadrul celei de a doua topici freudiene, termenul inconstient este folosit mai ales in forma sa adjectivala: intr-adevar, caracterul inconstient nu mai este propriu unei instante aparte, pentru ca el caracterizeaza sinele si, in parte, eul si supraeul. Dar se cuvine precizat:
a) Ca trasaturile recunoscute in prima topica sistemului Ics sunt, in general, atribuite sinelui in cea de-a doua;:
b) Ca diferenta dintre preconstient si inconstient, desi nu mai este intemeiata pe o distinctie intersistemica, persista ca distinctie intrasistemica (eu si supraeul fiind in parte preconstiente si in parte inconstiente).

INERVATIE
Termen utilizat de Freud in primele sale lucrari pentru a desemna faptul ca o anumita energie este vehiculata spre o parte sau alta a corpului, unde produce fenomene motorii sau senzitive. Inervatia, fenomen fiziologic, se poate produce prin conversie de energie psihica in energie nervoasa.

INHIBAT(A) IN RAPORT CU SCOPUL
Califica o pulsiune care, sub efectul unor obstacole externe sau interne, nu ajunge la modul ei direct de satisfacere (sau la scop) si gaseste o satisfacere atenuata in activitati sau relatii care pot fi considerate aproximari mai mult sau mai putin indepartate de scopul initial.

INSTANTA
In cadrul unei conceptii simultan topica si dinamica a aparatului psihic, desemneaza diferite structuri. Exemple: instanta cenzurii (prima topica), instanta supraeului (a doua topica).

INSTINCT
A) In mod obisnuit, schema de comportament mostenit, proprie unei specii animale, prezentand mici variatii de la un individ la altul, derulandu-se dupa o secventa temporala putin susceptibila de a fi perturbata si parand sa raspunda unei finalitati.
B) Termen utilizat de unii autori din psihanaliza franceza ca traducere sau echivalent al termenului freudian Trieb, pentru care, intr-o terminologie coerenta, e mai bine sa recurgem la termenul pulsiune.

INTELECTUALIZARE
Proces prin care subiectul incearca sa dea o formulare discursiva conflictelor si emotiilor sale pentru a le domina. Cel mai adesea, termenul este luat in sensul rau; el desemneaza mai ales in cura, prioritatea data gandirii abstracte in raport cu emergenta si recunoasterea afectelor si fantasmelor.

INTERES sau INTERES AL EULUI
Termen folosit de Freud in cadrul primului sau dualism pulsional: energia pulsiunilor de autoconservare prin opozitie cu libidoul sau energia pulsiunilor sexuale.

INTERIORIZARE
A) Termen folosit adesea ca sinonim al introiectiei.
B) Intr-un sens mai specific, proces prin care relatiile intersubiective sunt transformate in relatii intrasubiective (interiorizarea unui conflict, a unei interdictii, etc.).

INTERPRETARE
A) Desprindere, prin investigatia analitica, a sensului latent in spusele si conduitele unui subiect. Interpretarea pune in evidenta modalitatile conflictului defensiv si vizeaza in ultima instanta dorinta care se formuleaza in orice productie a inconstientului. B) In cura, comunicarea adresata subiectului si urmarind sa-i creeze accesul spre acest sens latent, dupa regulile cerute de orientarea si evolutia curei.

INTROIECTIE
Proces pus in evidenta de investigatia analitica: subiectul determina trecerea, intr-un mod fantasmatic, din „afara” in „interior”, de obiecte si calitati intrinseci acestor obiecte. Introiectia este apropiata de incorporare, care constituie prototipul ei corporal, dar ea nu implica in mod necesar o referire la limita corporala (introiectie in eu, in idealul eului, etc.). Se afla intr-un raport strans cu identificarea.

INTROVERSIE
Termen introdus de Jung pentru a desemna intr-un mod general detasarea libidoului de obiectele sale exterioare si retragerea sa la nivelul lumii interioare a subiectului. Freud a preluat termenul, dar i-a limitat intrebuintarea la o retragere a libidoului ce determina investirea unor formatiuni intrapsihice imaginare, ceea ce trebuie distins de o retragere a libidoului la nivelul eului (narcisism secundar).

INVESTIRE
Concept economic: faptul ca o anumita energie psihica e legata de o reprezentare sau un grup de reprezentari, de o parte a corpului, de un obiect, etc.

INVIDIE DE PENIS
Element fundamental al sexualitatii feminine si resort al dialecticii sale. Invidia de penis se naste din descoperirea diferentei anatomice dintre sexe: fetita se simte defavorizata in raport cu baiatul si doreste sa posede, ca si el, un penis (complexe de castrare); apoi, aceasta invidie de penis ia in desfasurarea complexului Oedip doua forme derivate: dorinta de a dobandi un penis in interior (in primul rand sub forma dorintei de a avea un copil); dorinta de a se bucura de penis in coit. Invidia de penis poate duce la numeroase manifestari patologice sau sublimate.

ISTERIE
Clasa de nevroze ce prezinta tablouri clinice foarte variate. Cele doua forme simptomatice cel mai bine individualizate sunt isteria de conversie, in care conflictul psihic este simbolizat prin simptome corporale dintre cele mai diverse, paroxistice (exemplu: criza emotionala sau teatralism) sau mai durabile (exemplu: anestezii, paralizii isterice, senzatie de globus hystericus, etc) si isteria de angoasa, in care angoasa este fixata intr-un mod mai mult sau mai putin stabil la un anumit obiect exterior (fobii).
Prin descoperirea de catre Freud a unor trasaturi etico-patogenice majore, psihanaliza are posibilitatea sa raporteze la o aceeasi structura isterica tablouri clinice variate, care se traduc in organizarea personalitatii si modul de existenta, chiar in conditiile absentei simptomelor fobice si de conversie patente.
Specificitatea isteriei este cautata in prevalenta unui anumit tip de identificare, a anumitor mecanisme (mai ales refularea, deseori manifesta), in emergenta conflictului oedipian care se desfasoara predominant in registrele libidinale falic si oral.

ISTERIE DE ANGOASA
Termen introdus de Freud pentru a individualiza o forma de nevroza al carei simptom central este fobia si pentru a sublinia asemanarea ei structurala cu isteria de conversie.

ISTERIE DE APARARE
Forma de isterie delimitata de Freud in anii 1894-1895 de alte doua forme de isterie: isteria hipnoida si isteria de retentie. Ea se individualizeaza prin activitatea de aparare pe care subiectul o exercita contra reprezentarilor susceptibile sa provoace afecte neplacute. Dupa ce evidentiaza interventia apararii in orice forma de isterie, Freud nu mai recurge la termenul „isterie de aparare” si nici la distinctia pe care o presupune.

ISTERIE DE CONVERSIE
Forma de isterie care se caracterizeaza prin prevalenta simptomelor de conversie.

ISTERIE DE RETENTIE
Forma de isterie delimitata de Breuer si Freud in anii 1894-1895 de alte doua forme de isterie: isteria hipnoida si isteria de aparare. Patogenia ei se caracterizeaza prin faptul ca afectele, mai ales sub actiunea circumstantelor exterioare defavorabile, n-au putut fi exprimate prin abreactie.

ISTERIE HIPNOIDA
Termen folosit de Breuer si Freud in anii 1894-1895: forma de isterie care isi are originea in starile hipnoide; subiectul nu poate integra in persoana si istoria sa reprezentarile care apar in cursul acestor stari. Acestea formeaza in aceste conditii un grup psihic separat, inconstient, susceptibil sa provoace efecte patogene.

ISTERIE TRAUMATICA
Tip de isterie descris de Charcot: simptomele somatice si, mai ales, paraliziile apar adesea dupa o perioada de latenta, consecutiv unui traumatism fizic, dar fara ca acesta sa poata explica mecanic simptomele in cauza.

IZOLARE
Mecanism de aparare, tipic mai ales nevrozei obsesionale si care consta in a izola o idee sau un comportament in asa fel incat conexiunile lor cu alte idei sau cu restul existentei subiectului sunt intrerupte. Printre procedeele de izolare sa citam pauzele in fluxul gandirii, formulele, ritualurile si in general toate masurile care permit instalarea unui hiatus in succesiunea temporala a ideilor sau actelor.

INCORPORARE
Proces prin care subiectul, intr-un mod mai mult sau mai putin fantasmatic, determina patrunderea unui obiect inauntrul corpului sau. Incorporarea constituie un scop pulsional si un mod de relatie de obiect caracteristice stadiului oral; aflata intr-un raport privilegiat cu activitatea bucala si ingestia de hrana, ea poate fi traita si in raport cu alte zone erogene si cu alte functii. Ea constituie prototipul corporal al introiectiei si al identificarii.

INTOARCEREA REFULATULUI
Proces prin care elementele refulate, care nu au fost niciodata distruse de refulare, tind si reusesc sa reapara intr-o maniera deformata, sub forma de compromis.

INTOARCERE ASUPRA PROPRIEI PERSOANE
Proces prin intermediul caruia pulsiunea inlocuieste un obiect independent prin propria persoana. vezi: Transformarea in contrariu.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Litera J

JUDECATA DE CONDAMNARE
Operatie sau atitudine prin care subiectul, desi devine constient de o dorinta, isi interzice implinirea ei, in primul rand din motive morale sau conjuncturale. Freud vede in ea un mod de aparare mai elaborat si mai adaptat decat refularea. Daniel Lagache a propus sa fie considerata ca un proces de „degajare” a eului, care functioneaza mai ales in cura analitica.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Litera L

LATENTA (PERIOADA DE -)
Perioada care dureaza de la declinul sexualitatii infantile (la cinci sau sase ani) pana la inceputul pubertatii si marcheaza un interval de timp de oprire in evolutia sexualitatii. Din acest punct de vedere, se observa o diminuare a activitatilor sexuale, desexualizarea relatiilor de obiect si a sentimentelor (mai ales, prevalenta tandretei asupra dorintelor sexuale), aparitia de sentimente ca pudoarea si dezgustul si a unor aspiratii morale si estetice. Conform teoriei psihanalitice, perioada de latenta isi are originea in declinul complexului Oedip; ea corespunde unei intensificari a refularii – ceea ce are ca efect o amnezie ce acopera primii ani de viata -, transformarii investirilor de obiecte in identificari cu parintii, dezvoltarii sublimarilor.

LEGARE
Termen utilizat de Freud pentru a conota la un nivel foarte general si in registre relativ diverse – atat la nivel biologic, cat si in cadrul aparatului psihic – o operatie care tinde sa limiteze libera scurgere a excitatiilor, sa imbine reprezentarile, sa constituie si sa mentina forme relativ stabile.

LIBIDO
Energie postulata de Freud ca substrat al transformarilor pulsiunii sexuale in raport cu obiectul (deplasarea investirilor), in raport cu scopul (sublimarea de exemplu), in raport cu energia excitatiei sexuale (diversitatea zonelor erogene). La Jung, notiunea de libido a fost extinsa pana la a desemna „energia psihica” in general, prezenta in tot ce este „tendinta spre”, appetitus.

LIBIDO AL EULUI – LIBIDO OBIECTAL
Termeni introdusi de Freud pentru a distinge doua moduri de investire a libidoului: acesta poate lua ca obiect fie persoana proprie (libido al eului sau narcisic), fie un obiect exterior (libido obiectal). Dupa Freud, exista un echilibru energetic intre aceste doua moduri de investire, libidoul obiectal diminuand atunci cand libidoul eului creste si invers.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Litera M

MASCULINITATE – FEMINITATE
Opozitie preluata de psihanaliza si careia aceasta i-a pus in evidenta o complexitate mult mai mare decat cea admisa in general: felul in care subiectul uman se plaseaza in raport cu sexul sau biologic este termenul aleatoriu al unui proces conflictual.

MASOCHISM
Perversiune sexuala in care satisfactia e legata de suferinta sau umilirea suferita de subiect. Freud extinde notiunea de masochism dincolo de perversiunea descrisa de sexologi, pe de o parte recunoscandu-i elementele in numeroase comportamente sexuale si rudimente in sexualitatea infantila, iar pe de alta parte descriindu-i formele derivate, mai ales „masochismul moral”, in care subiectul, in virtutea unui sentiment de culpabilitate inconstient, cauta pozitia de victima, fara ca o placere sexuala sa fie implicata direct.

MATERIAL (s.n.)
Termen utilizat frecvent in psihanaliza pentru a desemna ansamblul cuvintelor si comportamentelor pacientului, ele constituind un fel de materie prima oferita interpretarilor si constructiilor.

MATERNAJ
Tehnica de psihoterapie folosita in psihoze, mai ales in schizofrenie, care urmareste sa stabileasca intre terapeut si pacient, atat in plan simbolic, cat si in plan real, o relatie analoga celei care exista intre o „mama buna” si copilul sau.

MECANISME DE APARARE
Diverse tipuri de operatii in care se poate evidentia apararea. Mecanismele prevalente difera dupa tipul de afectiune avut in vedere, dupa etapa genetica in cauza, dupa tipul de elaborare a conflictului defensiv, etc.
In general, se accepta ideea ca mecanismele de aparare sunt utilizate de eu, ramanand deschisa problema teoretica de a sti daca punerea lor in joc presupune intotdeauna existenta unui eu organizat care sa le constituie suportul.

MECANISME DE DEGAJARE
Notiune introdusa de Edward Bibring (1943) si reluata de Daniel Lagache (1956), in elaborarea pe care o da teoriei psihanalitice a eului, pentru a explica rezolvarea conflictului defensiv, mai ales in cura. D. Lagache opune mecanismele de degajare mecanismelor de aparare: in timp ce ultimele au ca scop doar reducerea urgenta a tensiunilor interne, in conformitate cu principiul neplacere-placere, primele tind sa duca la realizarea posibilitatilor, chiar cu pretul unei cresteri de tensiune. Aceasta opozitie este conditionata de faptul ca mecanismele de aparare – sau compulsiile de aparare – sunt automate si inconstiente, ramanand sub influenta procesului primar si tind spre identitatea de perceptie, in timp ce mecanismele de degajare asculta de principiul identitatii de gandire si permit subiectului sa se elibereze in mod progresiv de repetitie si de identificarile ei alienante.

METAPSIHOLOGIE
Termen creat de Freud pentru a desemna psihologia careia i-a pus bazele, considerata in dimensiunea ei cea mai teoretica. Metapsihologia elaboreaza un ansamblu de modele conceptuale mai mult sau mai putin indepartate de experienta, precum fictiunea unui aparat psihic divizat in instante, teoria pulsiunilor, procesul de refulare, etc. Metapsihologia ia in considerare trei puncte de vedere: dinamic, topic si economic.

MISCARE PULSIONALA
Termen utilizat de Freud pentru a desemna pulsiunea sub aspectul ei dinamic, adica asa cum se actualizeaza si se precizeaza printr-o stimulare interna definita.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Litera N

NARCISISM
In legatura cu mitul lui Narcis, iubire de sine.

NEAJUTORARE (STARE DE -)
Termen al limbajului comun care are in teoria freudiana un sens specific: starea sugarului, care, depinzand in intregime de un altul pentru satisfacerea nevoilor sale (sete, foame), se dovedeste neputincios in indeplinirea actiunii specifice care poate pune capat tensiunii interne. Pentru adult, starea de neajutorare este prototipul situatie generatoare de angoasa.

NARCISISM PRIMAR, NARCISISM SECUNDAR
Narcisismul primar desemneaza o stare precoce in care copilul isi investeste tot libidoul asupra lui insusi. Narcisismul secundar desemneaza o intoarcere asupra eului a libidoului, retras din investirile sale obiectale.

NEGARE
Procedeu prin care subiectul formuleaza dorinte, ganduri, sentimente pana atunci refulate, dar continua sa se apere de ele, negand ca i-ar apartine.

NEURASTENIE
Afectiune descrisa de medicul american George Beard (1838-1883), care presupune un tablou clinic centrat pe o oboseala fizica de origine „nervoasa” si care cuprinde simptomele din registrele cele mai diverse.
Freud a subliniat printre primii extensiunea prea mare acordata acestui sindrom, la care trebuie, in parte, sa se renunte in favoarea altor entitati clinice. In plus, el nu mai mentine neurastenia ca nevroza autonoma; o caracterizeaza prin impresia de oboseala fizica, dureri de cap, dispepsie, constipatie, parestezii spinale, saracirea activitatii sexuale. El o plaseaza in cadrul nevrozelor actuale, alaturi de nevroza de angoasa, si ii cauta etiologia intr-o functionare sexuala incapabila sa rezolve in mod adecvat tensiunea libidinala (masturbatie).

NEUTRALITATE
Una dintre calitatile care definesc atitudinea analistului in cura. Analistul trebuie sa fie neutru in raport cu valorile religioase, morale si sociale, adica sa nu dirijeze cura in functie de un ideal oarecare si sa se abtina de a da sfaturi; neutru in raport cu manifestarile transferentiale, ceea ce se exprima de obicei prin formula „sa nu te lasi prins de jocul pacientului”; neutru, in fine, in raport cu discursul analizantului, adica sa nu favorizeze a priori, in functie de prejudecati teoretice, un anumit fragment sau un anumit tip de semnificatii.

NEVOIE DE PEDEAPSA
Cerinta interna postulata de Freud ca fiind la originea comportarii unor subiectia caror investigare psihanalitica arata ca isi cauta situatii neplacute sau umilitoare si se complac in ele (masochism moral). Ceea ce este ireductibil in asemenea comportamente ar trebui raportat, in ultima analiza, la pulsiunea de moarte.

NEVROZA
Afectiune psihogena in care simptomele sunt expresia simbolica a unui conflict psihic avandu-si radacinile in istoria infantila a subiectului si realizand compromisuri intre dorinta si aparare. Sfera termenului nevroza a cunoscut variatii: astazi, cand termenul este folosit fara vreun calificativ, este tot mai mult rezervat formelor clinice care pot fi apropiate de nevroza obsesionala, isterie si de nevroza fobica. Astfel, nosografia diferentiaza nevrozele, psihozele, perversiunile, afectiunile psihosomatice, in timp ce statutul nosografic a ceea ce numim „nevroze actuale”, „nevroze traumatice”, „nevroze de caracter” ramane in discutie.

NEVROZA ACTUALA
Tip de nevroza pe care Freud il distinge de psihonevroze:
a) Originea nevrozelor actuale nu trebuie cautata in conflictele infantile, ci in prezent;
b) Simptomele acestei nevroze nu sunt o expresie simbolica si supradeterminata, ci rezulta direct din absenta sau inadecvarea satisfactiei sexuale.
Freud a inclus initial in categoria nevrozelor actuale nevroza de angoasa si neurastenia, propunand ulterior alaturarea ipohondriei.

NEVROZA DE ANGOASA
Tip de boala pe care Freud a izolat-o si a diferentiat-o:
a) Din punct de vedere simptomatologic, de neurastenie, prin predominanta angoasei (asteptare anxioasa cronica, acces de angoasa sau echivalente somatice ale acesteia);
b) Din punct de vedere etiologic, de isterie: nevroza de angoasa este o forma de nevroza actuala caracterizata in mod specific prin acumularea unei excitatii sexuale care se transforma direct in simptom, fara mediere psihica.

NEVROZA DE CARACTER
Tip de nevroza in care conflictul defensiv nu se traduce prin formarea de simptome izolabile in mod clar, ci prin trasaturi de caracter, tipuri de comportament, chiar printr-o organizare patologica a ansamblului personalitatii.

NEVROZA DE DESTIN
Desemneaza o forma de existenta caracterizata prin revenirea periodica a unor inlantuiri identice de evenimente, de obicei nefericite, inlantuiri carora subiectul pare sa le fie supus ca unei fatalitati exterioare, desi, din punct de vedere psihanalitic, mecanismele trebuie cautate in inconstient si, in mod special, in compulsia la repetitie.

NEVROZA (sau SINDROM) DE ESEC
Termen introdus de Rene Laforgue si avand o acceptie foarte larga: desemneaza structura psihologica a unei intregi game de subiecti, de la cei care par, in general, sa fie responsabili de propria lor nenorocire, pana la cei care nu pot suporta sa obtina tocmai ceea ce par sa-si doreasca mai intens.

NEVROZA DE TRANSFER

A) In sens nosografic, categorie de nevroze (isteria de angoasa, isteria de conversie, nevroza obsesionala) pe care Freud le distinge de nevrozele narcisice, in cadrul grupului de psihonevroze. Fata de nevrozele narcisice, ele se caracterizeaza prin faptul ca libidoul este totdeauna deplasat asupra obiectelor reale sau imaginare, in loc sa fie retras de la aceasta asupra eului. De aici rezulta ca nevrozele de transfer sunt mai accesibile tratamentului psihanalitic pentru ca se preteaza la constituirea in cadrul curei a unei nevroze de transfer in sensul B.
B) In teoria curei psihanalitice, nevroza artificiala in cadrul careia tind sa se organizeze manifestarile de transfer. Ea se constituie in jurul relatiei cu analistul; este o reeditare a nevrozei clinice; elucidarea ei conduce la descoperirea nevrozei infantile.

NEVROZA FAMILIALA
Termen folosit pentru a desemna faptul ca, intr-o familie data, nevrozele individuale se completeaza reciproc, punand in evidenta influenta patogena pe care o poate exercita asupra copiilor structura familiala si, in primul rand, cea a cuplului parental.

NEVROZA MIXTA
Forma de nevroza caracterizata prin coexistenta unor simptome care evidentiaza, dupa Freud, existenta unor nevroze distincte din punct de vedere etiologic.

NEVROZA NARCISICA
Termen pe cale de disparitie in psihiatrie si psihanaliza, dar care se gaseste in scrierile lui Freud, unde desemneaza o boala mentala caracterizata prin retragerea libidoului la nivelul eului. Se opune astfel nevrozelor de transfer. Din punct de vedere nosografic, grupul nevrozelor narcisice desemneaza ansamblul psihozelor functionale (ale caror simptome nu sunt efectul unei leziuni somatice).

NEVROZA OBSESIONALA
Clasa de nevroze definita de Freud si constituind unul dintre domeniile majore ale clinicii psihanalitice. Conflictul psihic, in forma sa cea mai tipica, se exprima prin simptome numite compulsive: idei obsedante, compulsie la comiterea de acte indezirabile, lupta contra acestor ganduri si tendinte, ritualuri de exorcizare, etc. si printr-un mod de gandire definit mai ales prin ruminatie mentala, scrupule si ducand la inhibitii ale gandirii si actiunii.
Freud a delimitat progresiv specificitatea etiopatogenica a nevrozei obsesionale (deplasarea afectului asupra reprezentarilor mai mult sau mai putin departate de conflictul originar, izolare, anulare retroactiva); din punct de vedere al vietii pulsionale (ambivalenta, fixatie la stadiul anal si regresie); in sfarsit, din punct de vedere topic (relatie sado-masochista interiorizata sub forma tensiunii dintre eu si un supraeu extrem de crud).
Aceasta punere in evidenta a dinamicii subiacente nevrozei obsesioanle si, pe de alta parte, descrierea caracterului anal si a formatiunilor reactionale care il constituie, permit adaugarea la nevroza obsesionala a unor tablouri clinice in care simptomele propriu-zise nu sunt evidente la prima vedere.

NEVROZA TRAUMATICA
Tip de nevroza in care aparitia simptomelor este consecutiva unui soc emotional legat, in general, de o situatie in care subiectul si-a simtit viata amenintata. Ea se manifesta, in momentul socului, printr-o criza anxioasa paroxistica, ce poate provoca stari de agitatie, de stupoare sau de confuzie mentala. Evolutia ei ulterioara, care survine cel mai des dupa un interval liber, permite desprinderea schematica a doua situatii:
a) Traumatismul functioneaza ca element declansator, care pune in evidenta o structura nevrotica preexistenta;
b) Traumatismul capata o pondere determinanta in insusi continutul simptomului (retrairea evenimentului traumatizant, cosmar repetitiv, tulburari de somn, etc.), care apare ca o tentativa repetata de a „lega” si a provoca abreactia traumei; o asemenea „fixatie la trauma” e insotita de o inhibitie mai mult sau mai putin generalizata a activitatii subiectului. Freud si psihanalistii rezerva, de obicei, denumirea de nevroza traumatica acestui al doilea tablou clinic.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Litera O

OBIECT
Notiunea de obiect este privita in psihanaliza sub trei aspecte principale:
A) Ca un corelativ al pulsiunii: in el si prin el, pulsiunea tinde sa-si atinga scopul, adica un anumit tip de satisfacere. Poate fi vorba de o persoana sau deun obiect partial, de un obiect real sau un obiect fantasmatic.
B) Ca un corelativ al iubirii (sau al urii): relatia in cauza este cea a persoanei totale, sau a instantei eului, cu un obiect vizat el insusi ca totalitate (persoana, entitate, ideal, etc.); (adjectivul corespunzator este „obiectal”).
C) In sensul traditional al filosofiei si psihologiei cunoasterii, ca un corelativ al subiectului care percepe si cunoaste: el este ceea ce ofera carectere fixe si permanente, recognoscibile in principiu de totalitatea subiectilor, independent de dorintele si opiniile indivizilor (adjectivul corespunzator este „obiectiv”).

OBIECT „BUN”, OBIECT „RAU”
Termeni introdusi de Melanie Klein pentru a desemna primele obiecte pulsionale, partiale sau totale, asa cum apar ele in viata fantasmatica a copilului. Calitatile de „bun” si „rau” le sunt atribuite nu numai in functie de caracterul lor gratificant sau frustrant, ci, mai ales, din cauza proiectiei asupra lor a pulsiunilor libidinale sau destructive ale subiectului. Dupa M. Klein, obiectul partial (sanul, penisul) este clivat in obiect „bun” si obiect „rau”, acest clivaj constituind primul mod de aparare impotriva angoasei. Obiectul total va fi, de asemenea, clivat (mama „buna” si mama „rea”, etc.). Obiectele „bune” si „rele” sunt supuse proceselor de introiectie si de proiectie.

OBIECT PARTIAL
Tip de obiect vizat de pulsiunile partiale, fara ca aceasta sa implice ca o persoana, in ansamblul ei, sa fie luata ca obiect de iubire. Este vorba mai ales de parti ale corpului, reale sau fantasmatice (san, fecale, penis), si de echivalentii lor simbolici. Chiar o persoana se poate identifica sau poate fi identificata cu un obiect partial.

OBIECT TRANZITIONAL
Termen introdus de D. W. Winnicott pentru a desemna un obiect material care are valoare electiva pentru sugar si copilul mic, in special in momentul adormirii (de exemplu un colt de cuvertura, un servetel pe care il suge). Recurgerea la obiecte de acest tip este, dupa autorul citat, un fenomen normal, care permite copilului sa realizeze tranzitia de la prima relatie orala cu mama la „veritabila relatie de obiect”.

ORGANIZAREA LIBIDOULUI
Coordonare relativa a pulsiunilor partiale, caracterizate prin primatul unei zone erogene si printr-un mod specific de relatie de obiect. Considerate intr-o succesiune in timp, organizarile libidoului definesc stadii ale evolutiei psihosexuale infantile.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar