Felul in care ne traim viata

Felul in care ne traim viata este determinat partial de procesele chimice din corpul nostru, de interactiunile biologice dintre organe, micile unde de curent electric dintre sinapsele creierului si de organizarea informatiei pe care ne-o impune cultura. Dar adevarata calitate a vietii – ce facem si ce simtim in legatura cu ceea ce facem – va fi determinata de gandurile si emotiile noastre; de interpretarile pe care le dam proceselor chimice, biologice si sociale. Studiul fluxului constiintei, in cursul trecerii sale prin gandire, e domeniul filozofiei fenomenologice. Munca mea din ultimii treizeci de ani a constat in dezvoltarea unei fenomenologii sistematice, care se foloseste de uneltele stiintelor sociale – in principal psihologia si sociologia – pentru a raspunde la intrebarea: cum e viata? Iar intrebarea mai pragmatica este: cum poate fiecare dintre noi sa aiba o viata excelenta?

Pentru a raspunde la astfel de intrebari, primul pas care trebuie facut este sa intelegem foarte bine fortele care afecteaza experientele pe care le putem avea. Fie ca ne place sau nu, fiecare dintre noi este constrans de limite impuse asupra a ceea ce poate face si simti. A le ignora duce la negare si, in cele din urma, la esec. Pentru a atinge excelenta, trebuie sa intelegem intai realitatea cotidiana, cu toate nevoile si potentialele ei frustrari. In mai multe dintre miturile stravechi, daca cineva voia sa gaseasca fericirea, dragostea sau viata eterna, trebuia intai sa calatoreasca prin iad. Inainte de a i se permite sa contemple splendorile raiului, Dante a trebuit sa fie martor la chinurile iadului, pentru a putea intelege ce anume ne impiedica sa trecem de cealalta parte a portilor de margaritare. Acelasi lucru este valabil si pentru cautarea – mult mai laica – pe care o vom incepe.

Babuinii care traiesc in campiile africane isi petrec cam o treime din viata dormind; si, cand se trevesc, isi impart timpul intre calatorii, procurarea hranei, consumarea acesteia si timpul liber – care consta, in principal, in interactiunea cu ceilalti si in faptul ca isi ingrijesc unul altuia blana, pentru a-si indeparta paduchii. Nu e o viata prea spectaculoasa – si, totusi, nu s-a schimbat nimic in milioane de ani de cand oamenii au evoluat din stramosi comuni din neamul maimutelor. Necesitatile vietii inca ne dicteaza sa ne petrecem timpul intr-un fel care nu este foarte diferit de cel al babuinilor africani. Majoritatea oamenilor dorm aproximativ o treime din numarul orelor unei zile si le folosesc pe cele ramase pentru calatorii, munca si odihna, in cam aceleasi proportii ca si babuinii. Dupa cum a aratat istoricul Emmanuel Le Roy Ladurie, in satele din Franta secolului al XIII-lea – rare erau, in acea vreme, unele dintre cele mai civilizate – oamenii isi petreceau adesea timpul liber curatandu-si unul altuia paduchii din par. Sigur, acum avem televiziunea …

Extras din “Starea de flux”,
Mihaly Csikszentmihalyi, Editura Curtea Veche, 2007

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria diverse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s