Initial bebelusul nu plange dupa mama sa

… initial bebelusul nu plange dupa mama sa, nici nu are o asteptare a satisfacerii, nici macar nu-si simte nevoia, ci ne putem imagina ca plange doar datorita disconfortului. Mama raspunde, iar bebelusul este satisfacut. Pe parcursul unei astfel de experiente, tensiunea initial difuza se organizeaza intr-o tensiune mai directionata, intr-o experienta a nevoii orientata in cele din urma in mod clar catre mama. Alaturi de aceasta directionare, apare anticiparea satisfacerii, poate un sentiment al asteptarii si increderii si, odata cu aceastea, o mai mare capacitate de a suporta intarzieri ale satisfacerii.

Astfel, iau fiinta multe calitati noi ale experientei subiective. Capacitatea de anticipare este avansata, incepe o experienta afectiva si este creata o noua forma de organizare a tensiunii pulsionale, toate determinete, in primul rand, de potentialitatile inerente ale pulsiunii si, in al doilea rand, de natula circumstantelor externe, de ingrijirile materne, in care pulsiunea gaseste oportunitatea satisfacerii.

Exista si un al treilea determinant al calitatii ultime a acestor noi functii si experiente subiective, caci adevarul este ca astfel de rezultate nu sunt aceleasi pentru toti bebelusii, si nu ar putea fi asa nici cu tipare identice de ingrijire materna. Determinantul suplimentar este configuratia initiala a formelor de organizare a tensiunii. Astfel, forta pulsiunii este traita in primul rand conform cu dimensiunile si calitatile experientei subiective impuse de factori cum ar fi pragurile de tensiune, gradul de a fi pregatit pentru supt – conform carora unuii bebelusi par sa traiasca tensiunea intr-o forma mai directa (ca tensiune a suptului), in timp ce altii dau dovada de o traire mai difuza a experientei – si altele.

Acestor factori care determina experienta initiala a tensiunii, trebuie sa li se adauge mai mult decat influenta calitatii tuturor functiilor angajate in procesul maternajului. Exista diferente in capacitatea de anticipare care permite unui copil sa dezvolte o dirijare a tensiunii expectative (si plina de incredere) mai rapida decat altul, diferente in coordonarea motorie, diferente generale in senzatiile corporale care par sa faca un bebelus sa aiba nevoie sa fie leganat in timpul alaptarii, iar altul nu, sau par sa-l faca pe unul sa fie mai interesat de a fi strans in brate decat altul si asa mai departe. Toti acesti factori care determina sau reflecta modul initial de organizare a tensiunii de catre bebelus in modul sau de functionare determina diferentele in extinderea si directia de dezvoltare nu numai sub aspectul calitatii experientei tensiunii pulsonare, ci si al diferitelor functii care se dezvolta sub forta tensiunii pulsionale. Din acest stil initial, daca se poate vorbi despre stil atat de devreme, se cristalizeaza prin maternaj forma subiectiva a pulsiunii si modelul specific al capacitatilor psihice asociate ei.

Extras din “Stiluri nevrotice”,
David Shapiro, Editura Trei, 2009

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria psihicul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s