Yalom ne spune

Cei mai buni jucatori de tennis ai lumii se antreneaza cate cinci ore pe zi ca sa-si perfectioneze jocul. Maestrii zen aspira necontenit la calmul desavarsit al mintii, balerina cauta sa atinga echilibrul ideal, iar preotul isi cerceteaza fara incetare constiinta. Fiecare profesia are in ea o sfera a posibilului in interiorul careia cel care-o practica poate inceraca sa ajunga la perfectiune.

Pentru psihoterapeut, acest domeniu de posibilitate, acest inepuizabil curriculum de autoperfectionare din care nimeni nu iese vreodata absolvent, poarta, in limbajul professional, denumirea de contratransfer. In timp ce transferul se refera la sentimentele pe care pacientul i le atribuie (“transfera”) in mod eronat terapeutului, cand de fapt ele isi au originea in relatii anterioare ale pocentului cu alte persoane, contratransferul este exact fenomenul invers – si vizeaza sentimentele irationale similare pe care terapeutul le are fata de pacient. In unele cazuri, contratransferul este dramatic si face imposibila o terapie de profunzime: inchipuiti-va cum ar fi ca un evreu sa trateze un nazist sau o femeie care a fost agresata sexual sa trateze un violator. Intr-o forma mai atenuata, contratransferul se insinueaza totusi in orice cura de psihoterapie.

In ziua in care Betty a patruns in cabinetul meu, in clipa in care am vazut-o manevrandu-si cu dificultate trupul voluminos – o suta douasprezece kilograme la o inaltime de un metru cincizeci si sapte – spre gratiosul meu scaun din piele si crom, am stiut ca ma asteapta o grea incercare in materie de contratransfer.

Dintotdeauna am avut repulsie fata de femeile grase. Mi se par dezgustatoare: mersul lor leganat si absurd de piezis, absenta oricarui contur in formele trupului – sanii, genunchii, fesele, umerii, barbia, barbia, obrajii, totul, tot ce-mi place mie sa vad la o femeie, devine de nerecunoscut sub o avalansa de carne! Si am oroare de hainele lor: rochiile lalai si atarnand ca un sac fara forma sau, si mai rau, elefantinii blugi scortosi cu cracii cat butoaiele! Cum au ingrazneala sa ne sileasca pe noi, ceilalti, sa dam ochii cu un asemenea trup?!

De unde-mi vin aceste sentimente deplorabile? Nu m-am gandit niciodata sa le investighez. Sunt atat de adanc inradacinate, incat niciodata nu le-am considerat o prejudecata. Dar de mi s-ar fi cerut o explicatie, banuiesc ca as fi putut arata cu degetul spre semintia de femei grase si autoritare care mi-au populat perioada de inceput a vietii, inclusiv – de fapt, in primul rand, jucand rolul principal – mama mea. Obezitatea, endemica la mine in familie, facea parte din ceea ce trebuia sa las eu in urma,atunci cand, ferm hotarat si ambitios, membru al primei generatii nascute pe pamant American, am decis sa-mi scutur pentru totdeauna de pe picioare tarana satucului evreiesc din inima Rusiei de unde ma trageam.

Extras din “Calaul dragostei”,
Irvin D. Yalom, Editura Trei, 2007

Anunțuri

4 comentarii

Din categoria relatia

4 răspunsuri la „Yalom ne spune

  1. florin

    Periculoasa abordare (comparatie).
    Interesant e de observat ca perfectiunea are arii diferite de manifestare : tenismenul vrea sa isi invinga adversarul, balerina cauta sa entuziasmeze publicul prin reprezentatiile sale, maestrul zen cauta pacea interioara, iar preotul cauta mantuirea. Aceste perfectiuni pot in anumite cazuri sa se excluda reciproc ( preotul poate condamna « perfectiunea » balerinei), sau sa fie total separate prin natura lor.
    Intrebarea urmatoare este : la ce fel de perfectiune aspira terapeutul ? In ce domeniu doreste el sa ‘‘performeze’’. Ma gandesc in primul rand la complexul salvatorului, poate un terapeut performant e unul cu cat mai multe cazuri salvate.
    A scapa total de sentimentele contratransferentiale inseamna automat a fi mai competent, sau inseamna doar ca ai un nivel de autoanaliza mai bun ? ( ma gandesc acum ca un terapeut gen Milton Erickson nu a beneficiat niciodata de o cura psihanalitica si a fost totusi un terapeut cel putin inspirat).
    Perfectiunea e un cuvant, o idee. Cuvintele nu descriu realitatea, o aproximeaza. Daca cuvantul perfectiune exista in vocabularul nostru, nu este neaparat ca el sa si existe in « realitate ».

  2. Cred ca Yalom se refera la faptul ca un terapeut ar trebui sa se cunoasca destul de bine, sa-si permita sa aiba toata “gama” de ganduri fara sa se sperie de ele, in felul acesta transmitand pacientului ca poate sa fie cat mai natural si ca nu va fi respins, abandonat pentru fantasmele sale. Asa apare acea atmosfera de acceptare, “te accept asa cum esti, nu trebuie sa mai fii fals”.
    Probabil se refera la faptul ca in relatia terapeutica se „joaca” tot felul de trairi greu de dus, dar daca le intelegem si le discutam ne ajuta sa ducem lucrurile mai departe, altfel putem ramane blocati intr-un model dobandit in trecut.

  3. Marius

    Daca unui terapeut ii soseste o persoana (posibil pacient) care ii provoaca repulsie, ce va face terapeutul? Daca va accepta sa trateze acea persoana, sunt sanse sa foloseasca metodele corecte de tratare?

  4. In primul rand psihoterapeutul trebuie sa se cunoasca destul de bine, sa stie ce trairi vin de la el, din trecutul sau. Sa fi facut o analiza personala sau dezvoltare personala, in care sa fi dobandit abilitatea de autoanaliza.
    Plecand de aici, se desprind doua aspecte ale problemei.
    Daca in primele sedinte de evaluare, psihoterapeutul simte reulsie, dezgust, ura, etc. nu intelege de unde vin aceste trairi si nici nu scad in intensitate, atunci, cel mai probabil, este o problema de relationare. Probabil, nu se poate stabili o relatie intre cei doi si in felul acesta, nu vor putea lucra eficient. Indicat si profesionist ar fi ca psihoterapeutul sa-i recomande pacientului sa mearga la un alt coleg.
    O alta situatie intalnita ar fi atunci cand aceste trairi apar pe parcursul terapiei. In acest caz vorbim de reactie contratransferentiala, iar aceasta este benefica pentru mersul terapiei, daca psihoterapeutul intelege de unde vine, poate sa o tolereze si sa o interpreteze, cu alte cuvinte stie “ce sa faca cu ea”. Daca nu intelege ce se intampla, ar trebui sa se consulte cu un coleg sau cu un supervizor, respectand, bineinteles, regulile de confidentialitate. Daca nici acest lucru nu este posibil trebuie sa intrerupa terapia.
    In cazul prezentat de Yalom (vezi “Calaul dragostei”, capitolul 3 “Grasa”, Irvin D. Yalom, Editura Trei, 2007), acesta povesteste, cum dintr-o relatie aparent fara posibilitatea de a se dezvolta, obtine, pana la urma, rezultate considerabile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s