Disfunctii sexuale

Tehnicile comportamentele au dominat domeniul tratamentului disfunctiilor sexuale timp indelungat, bazate mult pe munca fundamentala a lui Masters si Johnson (1970). Dupa entuziasmul initial, au aparut studii care au raportat rezultate oarecum mai moderate (Kilmann et al., 1986; O’Connor si Stern, 1972). Sexologii au recunoscut ca motivatia cuplurilor, starea relatiei lor conjugale si simptomele sexuale specifice au un impact mare asupra deciziei daca tehnicile comportamentale sunt eficiente (Lansky si Davenport, 1975). Problemele intrinseci fazei de dorinta, de exemplu, erau frecvent rezistente la terapia sexuala. Helen Singer Kaplan (1974, 1979, 1986) a dezvoltat un model sofisticat care combina tehnicile comportamentale cu abordarile dinamice.

Mai recent, aparitia unor medicamente pentru disfunctia erectila, cum ar fi Viagra (sildenafil citrat), a schimbat drastic practica terapiei sexuale. O ancheta recenta a revistelor majore din domeniu (Winton, 201) a gasit ca interesul in domeniul disfunctiilor sexuale s-a deplasat catre disfunctia erectila masculina. Multe dintre aceste probleme sunt usor tratabile cu medicatie, si a aparut recent un interes crescut in tratarea femeilor cu dorinta sexuala hipoactiva si disfunctie orgasmica cu bupropion cu eliberare prelungita (Modell et al., 2000; Segraves et al., 2001).

Clinicienii stiau de mult ca atunci cand o problema sexuala este plangerea pricipala intr-un interviu initial, ea este frecvent doar varful aisbergului. Aparitia medicatiei pentru disfunctia erectila a dus la nasterea unei varietati de probleme conjugale in cuplurile care ajunsesera la un echilibru mai mult sau mai putin stabil doar cu contacte sexuale ocazionale. Multe cupluri s-au trezit in situatia de a trebui sa renegocieze relatia lor maritala pentru a ajuta la clarificarea naturii problemelor legate de intimitate care fusesera mascate de disfunctia erectila. Unii barbati au inceput sa aiba legaturi extraconjugale deoarece nu mai erau anxiosi in legatura cu capacitatea lor de a atinge sau a mentine o erectie.

O data cu sprijinul acordat de celebritati agentilor pentru disfunctia erectila la televiziune si in reviste, ei au devenit un subiect care putea fi discutat in mod deschis. Au devenit astfel posibile eforturi de cercetare si mai mari. Barbatii au inca un termen de circa trei ani intre debutul problemelor erectile si cererea de tratament din cauza rusinii si a jenei resimtite in legatura cu simptomul (Moore et al., 2003). Indiferent daca exista cauze fizice legate de simptom, pentru multi barbati este o lovitura in autostima lor cand nu pot sustine un act sexual. De aceea, terapia maritala si terapia individuala conjugate pot fi totusi necesare, chiar daca sunt disponibile medicamente specifice. Mai mult decat atat, un procent semnificativ de barbati si de femei nu raspund la medicamentele folosite curent pentru disfunctia sexuala.

Extras din „Tratat de psihiatrie psihodinamica”,
Glen O. Gabbard, Editura Trei, 2007

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria sexualitatea, tulburari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s