Litera R

RATIONALIZARE
Procedeu prin care subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic sau acceptabila din punct de vedere moral unei atitudini, actiuni, idei, unui sentiment, etc. ale caror motive adevarate nu-i sunt accesibile; se vorbeste in special de rationalizarea unui simptom, a unei compulsii defensive, a unei formatiuni reactionale. De asemenea, rationalizarea intervine in delir, realizand o sistematizare mai mult sau mai putin pronuntata.

REACTIE TERAPEUTICA NEGATIVA
Fenomen intalnit in anumite terapii psihanalitice ca tip de rezistenta la vindecare, extrem de dificil de depasit: ori de cate ori ne-am putea astepta ca progresul analizei sa aduca o ameliorare, se produce o agravare, ca si cum anumiti subiecti ar prefera vindecarii suferinta. Freud pune in legatura acest fenomen cu un sentiment de culpabilitate inconstient, inerent anumitor structuri masochiste.

REALITATE PSIHICA
Termen utilizat adesea de Freud pentru a desemna ceea ce, in psihismul subiectului, prezinta o coerenta si o rezistenta comparabile cu cele ale realitatii materiale: este vorba in primul rand de dorinta inconstienta si de fantasmele conexe.

REALIZARE DE DORINTA
Formatiune psihologica in care dorinta este in mod imaginar prezentata ca realizata. Productiile inconstientului (vis, simptom, si, prin excelenta, fantasma) sunt realizari de dorinta in care dorinta se exprima intr-o forma mai mult sau mai putin deghizata.

REALIZARE SIMBOLICA
Expresie prin care M.-A. Sechehaye desemenaza metoda sa de psihoterapie psihanalitica a schizofreniei: repararea frustratiilor suferite de pacient in primii ani de viata prin incercarea de satisfacere simbolica a nevoilor sale, ceea ce ii deschide accesul la realitate.

REFULARE
A) In sens propriu: operatie prin care subiectul incearca sa respinga sau sa mentina in inconstient reprezentari (ganduri, imagini, amintiri) legate de pulsiune. Refularea se produce in cazurile in care satisfacerea unei pulsiuni – susceptibila prin ea insasi sa produca placere – risca sa provoace neplacere in raport cu alte exigente.
Refularea este deosebit de evidenta in isterie, dar joaca un rol important si in alte afectiuni mentale, precum si in psihologia normala. Ea poate fi considerata ca un proces psihic universal, deoarece se afla la originea constituirii inconstientului ca domeniu separat de restul psihismului.
B) Intr-un sens mai putin precis: termenul refulare este folosit uneori de Freud intr-o acceptiune care il apropie de cel de „aparare”; aceasta pentru ca, pe de o parte, operatia refularii, luata in sensul A, se regaseste cel putin ca un moment in numeroase procese defensive complexe (partea este atunci luata drept intreg), iar, pe de alta parte, deoarece modelul teoretic al refularii este utilizat de Freud ca prototip pentru alte operatii defensive.

REFULARE ORIGINARA
Proces ipotetic descris de Freud ca primul tip al operatiei refularii. El are ca efect formarea unui anumit numar de reprezentari inconstiente – „refulatul originar”. Nucleele inconstiente astfel constituite participa apoi la refularea propriu-zisa datorita atractiei pe care o exercita asupra continuturilor ce urmeaza a fi refualte, simultan respingerii care provine de la instantele superioare.

REFUZ (- AL REALITATII)
Termen utilizat de Freud intr-un sens specific: mod de aparare care consta in refuzul subiectului de a recunoaste realitatea unei perceptii traumatizante, esentialmente aceea a absentei penisului la femeie. Acest mecanism este invocat de Freud mai ales pentru a explica fetisismul si psihozele.

REGRESIE
Prin regresie se desemneaza, in cazul unui proces psihic avand un sens de desfasurare sau dezvoltare, o intoarcere in sens invers, pornind de la un punct deja atins, pana la un punct situat inaintea sa.
In sens topic, regresia se realizeaza, in viziunea lui Freud, parcurgand o succesiune de sisteme psihice pe care in mod natural excitatia le strabate intr-o directie data. In sens temporal, regresia presupune o succesiune genetica si desemneaza intoarcerea subiectului la etape depasite ale dezvoltarii sale (stadii libidinale, relatii de obiect, identificari, etc.) In sens formal, regresia desemneaza trecerea la moduri de expresie si de comportament de nivel inferior din punct de vedere al complexitatii, structurarii si diferentierii.

REGULA FUNDAMENTALA
Regula care structureaza situatia analitica: persoana analizata este invitata sa spuna ce gandeste si simte fara nici o selectie si fara sa omita nimic din ce-i vine in minte, chiar daca acest lucru i se pare neplacut de comunicat, ridicol, lipsit de interes sau fara sens.

RELATIE DE OBIECT
Termen folosit in mod curent in psihanaliza pentru a desemna modul de relatie al subiectului cu lumea sa, relatie care este rezultatul complex si total al unei anumite organizari a personalitatii, al unei perceptii mai mult sau mai putin fantasmatice a obiectelor, precum si a unor anumite tipuri privilegiate de aparare.
Se vorbeste de relatii de obiect ale unui subiect dat, dar si de tipul de relatii de obiect care privesc fie momente ale evolutiei (de exemplu, relatie de obiect orala), fie psihopatologia (de pilda, relatie de obiect melancolica)

REPARATIE
Mecanism, descris de Melanie Klein, prin care subiectul incearca sa repare efectele fantasmelor sale distructive asupra obiectului iubirii. Acest mecanism este legat de angoasa si culpabilitatea depresive: reparatia fantasmatica a obiectului matern extern si intern permite depasirea pozitiei depresive, asigurand eului o identificare stabila cu obiectul benefic.

REPRESIE
A) In sens larg: operatie psihica ce tinde sa elimine din constiinta un continut neplacut sau inoportun: idee, afect, etc. In acest sens, refularea este o forma particulara de represie.
B) Intr-un sens mai restrans, desemneaza anumite operatii ale sensului A diferite de refulare:
a) fie prin caracterul constient al operatiei si faptul ca continutul reprimat devine doar preconstient si nu inconstient; b) fie, in cazul represiei unui afect, deoarece acesta nu este impins in inconstient, ci inhibat, chiar suprimat. C) In anumite texte traduse din engleza, echivalent gresit pentru Verdrangung (refulare).

REPREZENTANT AL PULSIUNII

Termen utilizat de Freud pentru a desemna elementele sau procesele prin care pulsiunea se exprima psihic. Uneori este sinonim cu reprezentant-reprezentare, alteori are o accepie mai larga, ingloband si afectul.

REPREZENTANT PSIHIC
Termenul a fost utilizat de Freud pentru a desemna, in cadrul teoriei sale asupra pulsiunii, expresia psihica a excitatiilor endosomatice.

REPREZENTANT-REPREZENTARE
Reprezentare sau grup de reprezentari de care se fixeaza pulsiunea pe parcursul istoriei subiectului si prin intermediul carora ea se inscrie in psihism.

REPREZENTARE
Termen clasic in filosofie si psihologie, utilizat pentru a desemna „ceea ce este reprezentat, ceea ce formeaza continutul concret al unui act de gandire” si „mai ales reproducerea unei perceptii anterioare”. Freud opune afectului reprezentarea, fiecare dintre cele doua elemente avand in cadrul procesului un destin propriu.

REPREZENTARE A LUCRULUI, REPREZENTARE A CUVANTULUI
Termen utilizat de Freud in textele sale metapsihologice pentru a distinge doua tipuri de „reprezentare”: cea – esentialmente vizuala – care se refera la lucruri si cea – esentialmente acustica – care se refera la cuvant. Aceasta distinctie are pentru el o semnificatie metapsihologica, legatura dintre reprezentarea lucrului si reprezentarea cuvantului corespunzatoare caracterizand sistemul preconstient-constient, spre deosebire de sistemul inconstient, care nu contine decat reprezentari ale lucrului.

REPREZENTARE-SCOP
Termen creat de Freud pentru a explica orientarea cursului ideilor, atat al celor constiente, cat si al celor preconstiente si inconstiente: la fiecare din aceste niveluri, exista o finalitate care asigura o inlantuire a ideilor, care nu este doar mecanica, ci determinata de anumite reprezentari privilegiate care exercita o adevarata atractie asupra celorlalte reprezentari ( de exemplu, sarcina de indeplinit in cazul ideilor constiente, fantasma inconstienta in cazul in care subiectul se supune regulii asocierii libere).

RESTURI DIURNE
In teoria psihanalitica a visului, elemente ale starii de veghe din ziua precedenta care apar in povestirea visului si in asocierile libere ale celui care a avut visul; ele se afla intr-o legatura mai mult sau mai putin stransa cu dorinta inconstienta care se realizeaza in vis. Pot fi intalnite toate stadiile intermediare intre doua cazuri extreme: cel in care prezenta unui anumit rest diurn pare motivata, cel putin la prima vedere, de o preocupare sau de o dorinta din timpul starii de veghe, dar si cazul in care apar elemente diurne in aparenta nesemnificative, alese in functie de legatura lor asociativa cu dorinta visului.

REZISTENTA
In cadrul terapiei psihanalitice, tot ceea ce in actiunile si cuvintele analizantului se opune accesului acestuia la propriul inconstient este numit rezistenta. Prin extensie, Freud a vorbit de rezistenta la psihanaliza pentru a desemna o atitudine de opozitie fata de descoperirile sale in masura in care ele revelau dorinte inconstiente si produceau omului o „vexatie psihologica”.

ROMAN FAMILIAL

Expresie creata de Freud pentru a desemna fantasmele prin intermediul carora subiectul modifica imaginar legaturile sale cu parintii (imaginandu-si, de exemplu, ca este copil gasit). Astfel de fantasme isi au baza in complexul Oedip.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s