Litera I

IDEALIZARE
Proces psihic prin care calitatile si valoarea obiectului sunt duse la perfectiune. Identificarea cu obiectul idealizat contribuie la formarea si imbogatirea instantelor numite ideale ale persoanei (eu ideal, idealul eului).

IDEALUL EULUI
Termen folosit de Freud in cadrul celei de a doua teorii asupra aparatului psihic: instanta a personalitatii ce rezulta din convergenta narcisismului (idealizarea eului) si a identificarii cu parintii, cu substitutii lor si cu idealurile colective. Ca instanta diferentiata, idealul eului constituie un model caruia subiectul incearca sa i se conformeze.

IDENTIFICARE
Proces psihologic prin care un subiect asimileaza un aspect, o caracteristica, un atribut al altuia si se transforma, total sau partial, pe baza modelului respectiv. Personalitatea se constituie si se diferentiaza printr-o serie de identificari.

IDENTIFICARE CU AGRESORUL
Mecanism de aparare descoperit si descris de Anna Freud (1936): subiectul, confruntat cu un pericol exterior (reprezentat tipic de critica provenind de la o autoritate), se identifica cu agresorul sau, fie preluand pe cont propriu agresiunea ca atare, fie imitand fizic sau moral persoana agresorului, fie adoptand anumite simboluri de putere care-l desemneaza. Dupa Anna Freud, acest mecanism este prevalent in constituirea stadiului preliminar al supraeului, agresiunea ramanand astfel dirijata asupra exteriorului si nefiind inca intoarsa contra subiectului sub forma de autocritica.

IDENTIFICARE PRIMARA
Mod primitiv de constituire a subiectului dupa modelul celuilalt, mod care nu succede unei relatii stabilite in prealabil in care obiectul sa fi avut initial o pozitie independenta. Identificarea primara este in stransa legatura cu relatia numita de incorporare orala.

IDENTIFICARE PROIECTIVA
Termen introdus de Melanie Klein pentru a desemna un mecanism ce se traduce prin fantasme in care subiectul isi introduce propria persoana (his self) in totalitate sau in parte in interiorul obiectului, pentru a-i face rau, a-l poseda si a-l controla.

IDENTITATE DE PERCEPTIE – IDENTITATE DE GANDIRE
Cerinta la care sunt supuse gandurile visului; ele sufera o selectie si o transformare care face posibila reprezentarea lor in imagini, mai ales vizuale.

IMAGINAR (s.n. si adj.)
In acceptia data acestui termen de J. Lacan (situatie in care este folosit cel mai des ca substantiv): unul dintre cele trei registre esentiale (realul, simbolicul, imaginarul) ale campului psihanalitic. Acest registru este marcat de prevalenta relatie cu imaginea semenului.

IMAGO
Prototip inconstient de personaje care orienteaza selectiv modul in care subiectul il percepe pe celalalt; este elaborat pornind de la primle relatii intersubiective reale si fantasmatice cu mediul familial.

INCONSTIENT (s.n. si adj.)
A) Adjectivul inconstient este folosit uneori pentru a conota ansamblul continuturilor nonprezente in campul actual al constiintei, aceasta intr-un sens „descriptiv” si nu „topic”, adica fara vreo discriminare intre continuturile sistemelor preconstient si inconstient. B) In sens „topic”, inconstient inseamna unul dintre sistemele definite de Freud in cadrul primei sale teorii asupra aparatului psihic: e constituit din continuturi refulate carora li s-a refuzat accesul la sistemul preconstient-constient prin actiunea refularii (refulare originara si refulare retroactiva). Caracteristicile esentiale ale inconstientului ca sistem (sau Ics) se pot rezuma astfel:
a) „Continuturile” sale sunt „reprezentanti” ai pulsiunilor;
b) Aceste continuturi sunt actionate de mecanismele specifice procesului primar, mai ales condensarea si deplasarea.
c) Puternic investite cu energie pulsionala, continuturile inconstiente cauta sa se intoarca in constiinta si actiune (intoarcerea refulatului); dar ele nu pot avea acces la sistemul Pcs-Cs decat prin formatiuni de compromis dupa ce au fost supuse deformarilor cenzurii.
d) mai ales dorintele din copilarie sunt cele care au cunoscut o fixatie in inconstient. Abreviatia ICS (Ubw de la germanul Unbewusst)desemneaza inconstientul sub forma sa substantivala,ca sistem; ics (ubw) este abrevierea adjectivului inconstient (unbewusst), el calificand in sens strict continuturile sistemului respectiv. C) In cadrul celei de a doua topici freudiene, termenul inconstient este folosit mai ales in forma sa adjectivala: intr-adevar, caracterul inconstient nu mai este propriu unei instante aparte, pentru ca el caracterizeaza sinele si, in parte, eul si supraeul. Dar se cuvine precizat:
a) Ca trasaturile recunoscute in prima topica sistemului Ics sunt, in general, atribuite sinelui in cea de-a doua;:
b) Ca diferenta dintre preconstient si inconstient, desi nu mai este intemeiata pe o distinctie intersistemica, persista ca distinctie intrasistemica (eu si supraeul fiind in parte preconstiente si in parte inconstiente).

INERVATIE
Termen utilizat de Freud in primele sale lucrari pentru a desemna faptul ca o anumita energie este vehiculata spre o parte sau alta a corpului, unde produce fenomene motorii sau senzitive. Inervatia, fenomen fiziologic, se poate produce prin conversie de energie psihica in energie nervoasa.

INHIBAT(A) IN RAPORT CU SCOPUL
Califica o pulsiune care, sub efectul unor obstacole externe sau interne, nu ajunge la modul ei direct de satisfacere (sau la scop) si gaseste o satisfacere atenuata in activitati sau relatii care pot fi considerate aproximari mai mult sau mai putin indepartate de scopul initial.

INSTANTA
In cadrul unei conceptii simultan topica si dinamica a aparatului psihic, desemneaza diferite structuri. Exemple: instanta cenzurii (prima topica), instanta supraeului (a doua topica).

INSTINCT
A) In mod obisnuit, schema de comportament mostenit, proprie unei specii animale, prezentand mici variatii de la un individ la altul, derulandu-se dupa o secventa temporala putin susceptibila de a fi perturbata si parand sa raspunda unei finalitati.
B) Termen utilizat de unii autori din psihanaliza franceza ca traducere sau echivalent al termenului freudian Trieb, pentru care, intr-o terminologie coerenta, e mai bine sa recurgem la termenul pulsiune.

INTELECTUALIZARE
Proces prin care subiectul incearca sa dea o formulare discursiva conflictelor si emotiilor sale pentru a le domina. Cel mai adesea, termenul este luat in sensul rau; el desemneaza mai ales in cura, prioritatea data gandirii abstracte in raport cu emergenta si recunoasterea afectelor si fantasmelor.

INTERES sau INTERES AL EULUI
Termen folosit de Freud in cadrul primului sau dualism pulsional: energia pulsiunilor de autoconservare prin opozitie cu libidoul sau energia pulsiunilor sexuale.

INTERIORIZARE
A) Termen folosit adesea ca sinonim al introiectiei.
B) Intr-un sens mai specific, proces prin care relatiile intersubiective sunt transformate in relatii intrasubiective (interiorizarea unui conflict, a unei interdictii, etc.).

INTERPRETARE
A) Desprindere, prin investigatia analitica, a sensului latent in spusele si conduitele unui subiect. Interpretarea pune in evidenta modalitatile conflictului defensiv si vizeaza in ultima instanta dorinta care se formuleaza in orice productie a inconstientului. B) In cura, comunicarea adresata subiectului si urmarind sa-i creeze accesul spre acest sens latent, dupa regulile cerute de orientarea si evolutia curei.

INTROIECTIE
Proces pus in evidenta de investigatia analitica: subiectul determina trecerea, intr-un mod fantasmatic, din „afara” in „interior”, de obiecte si calitati intrinseci acestor obiecte. Introiectia este apropiata de incorporare, care constituie prototipul ei corporal, dar ea nu implica in mod necesar o referire la limita corporala (introiectie in eu, in idealul eului, etc.). Se afla intr-un raport strans cu identificarea.

INTROVERSIE
Termen introdus de Jung pentru a desemna intr-un mod general detasarea libidoului de obiectele sale exterioare si retragerea sa la nivelul lumii interioare a subiectului. Freud a preluat termenul, dar i-a limitat intrebuintarea la o retragere a libidoului ce determina investirea unor formatiuni intrapsihice imaginare, ceea ce trebuie distins de o retragere a libidoului la nivelul eului (narcisism secundar).

INVESTIRE
Concept economic: faptul ca o anumita energie psihica e legata de o reprezentare sau un grup de reprezentari, de o parte a corpului, de un obiect, etc.

INVIDIE DE PENIS
Element fundamental al sexualitatii feminine si resort al dialecticii sale. Invidia de penis se naste din descoperirea diferentei anatomice dintre sexe: fetita se simte defavorizata in raport cu baiatul si doreste sa posede, ca si el, un penis (complexe de castrare); apoi, aceasta invidie de penis ia in desfasurarea complexului Oedip doua forme derivate: dorinta de a dobandi un penis in interior (in primul rand sub forma dorintei de a avea un copil); dorinta de a se bucura de penis in coit. Invidia de penis poate duce la numeroase manifestari patologice sau sublimate.

ISTERIE
Clasa de nevroze ce prezinta tablouri clinice foarte variate. Cele doua forme simptomatice cel mai bine individualizate sunt isteria de conversie, in care conflictul psihic este simbolizat prin simptome corporale dintre cele mai diverse, paroxistice (exemplu: criza emotionala sau teatralism) sau mai durabile (exemplu: anestezii, paralizii isterice, senzatie de globus hystericus, etc) si isteria de angoasa, in care angoasa este fixata intr-un mod mai mult sau mai putin stabil la un anumit obiect exterior (fobii).
Prin descoperirea de catre Freud a unor trasaturi etico-patogenice majore, psihanaliza are posibilitatea sa raporteze la o aceeasi structura isterica tablouri clinice variate, care se traduc in organizarea personalitatii si modul de existenta, chiar in conditiile absentei simptomelor fobice si de conversie patente.
Specificitatea isteriei este cautata in prevalenta unui anumit tip de identificare, a anumitor mecanisme (mai ales refularea, deseori manifesta), in emergenta conflictului oedipian care se desfasoara predominant in registrele libidinale falic si oral.

ISTERIE DE ANGOASA
Termen introdus de Freud pentru a individualiza o forma de nevroza al carei simptom central este fobia si pentru a sublinia asemanarea ei structurala cu isteria de conversie.

ISTERIE DE APARARE
Forma de isterie delimitata de Freud in anii 1894-1895 de alte doua forme de isterie: isteria hipnoida si isteria de retentie. Ea se individualizeaza prin activitatea de aparare pe care subiectul o exercita contra reprezentarilor susceptibile sa provoace afecte neplacute. Dupa ce evidentiaza interventia apararii in orice forma de isterie, Freud nu mai recurge la termenul „isterie de aparare” si nici la distinctia pe care o presupune.

ISTERIE DE CONVERSIE
Forma de isterie care se caracterizeaza prin prevalenta simptomelor de conversie.

ISTERIE DE RETENTIE
Forma de isterie delimitata de Breuer si Freud in anii 1894-1895 de alte doua forme de isterie: isteria hipnoida si isteria de aparare. Patogenia ei se caracterizeaza prin faptul ca afectele, mai ales sub actiunea circumstantelor exterioare defavorabile, n-au putut fi exprimate prin abreactie.

ISTERIE HIPNOIDA
Termen folosit de Breuer si Freud in anii 1894-1895: forma de isterie care isi are originea in starile hipnoide; subiectul nu poate integra in persoana si istoria sa reprezentarile care apar in cursul acestor stari. Acestea formeaza in aceste conditii un grup psihic separat, inconstient, susceptibil sa provoace efecte patogene.

ISTERIE TRAUMATICA
Tip de isterie descris de Charcot: simptomele somatice si, mai ales, paraliziile apar adesea dupa o perioada de latenta, consecutiv unui traumatism fizic, dar fara ca acesta sa poata explica mecanic simptomele in cauza.

IZOLARE
Mecanism de aparare, tipic mai ales nevrozei obsesionale si care consta in a izola o idee sau un comportament in asa fel incat conexiunile lor cu alte idei sau cu restul existentei subiectului sunt intrerupte. Printre procedeele de izolare sa citam pauzele in fluxul gandirii, formulele, ritualurile si in general toate masurile care permit instalarea unui hiatus in succesiunea temporala a ideilor sau actelor.

INCORPORARE
Proces prin care subiectul, intr-un mod mai mult sau mai putin fantasmatic, determina patrunderea unui obiect inauntrul corpului sau. Incorporarea constituie un scop pulsional si un mod de relatie de obiect caracteristice stadiului oral; aflata intr-un raport privilegiat cu activitatea bucala si ingestia de hrana, ea poate fi traita si in raport cu alte zone erogene si cu alte functii. Ea constituie prototipul corporal al introiectiei si al identificarii.

INTOARCEREA REFULATULUI
Proces prin care elementele refulate, care nu au fost niciodata distruse de refulare, tind si reusesc sa reapara intr-o maniera deformata, sub forma de compromis.

INTOARCERE ASUPRA PROPRIEI PERSOANE
Proces prin intermediul caruia pulsiunea inlocuieste un obiect independent prin propria persoana. vezi: Transformarea in contrariu.

** Sursa – „Vocabularul psihanalizei” – Jean Laplanche si J.-B. Pontalis, Ed. Humanitas, 1994

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria dictionar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s