Care e diferenta dintre psiholog, psihatalist, psihiatru, psihoterapeut?

            Înmulţirea teoriilor şi a terapiilor stă la originea confuziei care domneşte în mintea majorităţii persoanelor. Sunt mulţi cei care asimilează psihiatria cu psihologia sau chiar amestecă psihanaliza cu psihoterapia. Informaţia este săracă în acest domeniu şi, dacă nu eşti iniţiat, deosebirile, oricât de importante ar fi, din punct de vedere teoretic sau practic, trec neobservate. De aceea, într-o primă etapă, este necesar să facem distincţia chiar între cele patru discipline fondatoare: psihologia, psihanaliza, psihiatria şi psihoterapia. 

            Care este diferenţa dintre un psiholog şi un psihiatru? Ce este psihanaliza? Ce înseamnă psihoterapie? Lista întrebărilor pe care şi le pune un neiniţiat, pentru care statutele acestora sunt lipsite de sens, este încă şi mai lungă.

 

            Într-adevăr, dacă vrem să dăm un răspuns la aceste prime întrebări, se cuvine să elucidăm, mai întâi, două întrebări, încă şi mai importante, care sunt:

1.      Ce îi uneşte pe psiholog, psihanalist, psihiatru şi psihoterapeut?

Răspuns: obiectul lor de studiu, psihicul.

2.      Ce îi separă?

Răspuns: în principal, conceptualizarea, formaţia şi metodele lor.

 

           Înţelegem, aşadar, că factorul care îi uneşte cele patru discipline, obiectul lor de studiu, psihicul, explică, în mare parte, dacă nu chiar în totalitate, confuzia care domneşte. Este ca şi când ai încurca homeopatul cu specialistul în acupunctură. Cu siguranţă, şi unul, şi celălalt sunt medici, şi unul, şi celălalt se ocupă de disfuncţiile organice, dar nu este mai puţin adevărat că tehnica şi conceptualizarea lor sunt divergente. Aceeaşi paralelă se poate stabili, de pildă, între un reumatolog şi un ginecolog. Nu i-ar trece nimănuin prin minte să meargă să consulte un ginecolog pentru o problemă de… spate! În pofida faptului că şi unul, şi celălalt sunt medici şi amândoi au acelaşi obiect de studiu: corpul.  Cu toate acestea, specialitatea lor se deosebeşte cu uşurinţă: chiar şi neavizatul (nonmedicul) este în stare să asimileze şi să înţeleagă diferenţa.

 

           În psihologie, nu se întâmplă la fel, întrucât psihicul nu poate fi împărţit în bucăţi precum corpul! Specializările medicale corespund, efectiv, la o împărţire pe bucăţi a corpului. Dermatologul se ocupă de problemele pielii, stomatologul de afecţiunile dentare… Fiecare are în grijă o bucată aparte din corp! În psihologie, nu se poate opera acest tip de diviziuni. Aşadar, numai tehnicile folosite şi conceptualizarea funcţiilor psihice diferă. Încă şi mai importantă este formaţia fiecăruia, care permite, în mod obiectiv, operarea unor distincţii.

 

           Psihologul are o formaţie universitară. Profesiunea este reglementată şi psihologul titrat este obligatoriu posesor al unei diplome de studii superioare de specialitate. El a urmat minim cinci ani de studii şi numai învăţământul asigurat de institutele universitare de psihologie dă dreptul la exerciţiul profesiunii. Nici una dintre persoanele care au urmat alte cursuri nu este autorizată să poarte titlul de psiholog.

 

          Psihanalistul, în schimb, nu are în mod necesasr o formaţie universitară. Într-adevăr, nu este nevoie de studii universitare de psihanaliză. Profesiunea nu este protejată – ceea ce înseamnă că oricine se poate erija în psihanalist şi îşi poate monta, prin urmare, o plăcuţă de psihanalist pe uşă! Cu toate acestea, în realitate, psihanaliştii amatori nu sunt foarte mulţi. Majoritatea practicienilor au îndeplinit cele două condiţii necesare exerciţiului profesiunii: formarea într-un institut de studii psihanalitice (pentru aspectul teoretic) şi analiză didactică (pentru aspectul terapeutic). De altfel, este esenţial acest al doilea element, care dă dreptul la titlu: psihanalistul, înainte de a psihanaliza, a fost, la rândul său, el însuşi psihanalizat! Se vorbeşte, din această perspectivă, despre analiză didactică, definită, potrivit lui Laplanche şi Pontalis, drept: “Psihanaliza la care este supus cel care se dedică exerciţiului profesiunii de psihanalist şi care constituie piesa de rezistenţă din formaţia sa”.

 

           Psihiatrul, în ceea ce îl priveşte, a urmat studii de medicină, psihiatria corespunzând unei specializări în domeniu. Este vorba, aşadar, despre un medic specialist. Spre deosebire de psiholog sau de psihanalist, el poate prescrie medicamente. Prin formaţia sa, el abordează tulburările psihice mai degrabă dintr-un punct de vedere medical decât dintr-un punct de vedere psihologic. El poate, de asemenea, în cadrul funcţiilor sale, să propună o psihoterapie sau o analiză, după cum s-a specializat sau nu în vederea aplicării acestor tehnici.

 

           Psihoterapeutul, în sfârşit, s-a format pentru aplicarea uneia sau a mai multor terapii. La fel ca pentru psihanaliză, exerciţiul profesiei nu este protejat şi poate deveni psihoterapeut oricine doreşte. Numărul terapiilor fiind în continuă creştere, există o mulţime de psihoterapeuţi. Formările (atunci când există!) sunt private. Nu există studii universitare de psihoterapie. Pe de altă parte, terapiile cele mai vechi sau cele mai celebre (ca analiza jungiană, terapia comportamentală, psihodrama) sunt bine structurate. Exerciţiul este, aşadar, îndeaproape supravegheat şi decurge dintr-o formaţie serioasă şi aprofundată.

 

           După cum vedem, fiecare disciplină se diferenţiază de surorile sale în principal prin natura, reglementarea şi calitatea formaţiilor. Cu toate acestea, lucrurile se complică în mod deosebit, atunci când examinăm frecventele imixtiuni dintre componentele acestui cvartet.

 

           Un practician poate fi şi psiholog, şi psihanalist. Un psihiatru se poate forma în terapia comportamentală şi poate funcţiona, aşadar, în calitate de psihoterapeut. Un psihanalist poate adăuga la cura analitică clasică şi terapii mai moderne. Un psihoterapeut poate fi şi psihoterapeut, şi psiholog licenţiat sau psihanalist, sau psihiatru. Confuzia se explică cu uşurinţă, iar dacă este să credităm mulţimea terapiilor care apar în fiecare an, atunci suntem departe de a o stăvili. Fără a mai ţine seama de faptul că unii practicieni profesează aceste meserii fără nici o umbră de formaţie. Ca atare, se impune cea mai mare vigilenţă în alegerea atât a terapiei, cât şi a terapeutului.

 

Extras din „ABC-ul psihologiei si al psihanalizei”,
Corinne Morel, Editura Corint, 2003

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria diverse

2 răspunsuri la „Care e diferenta dintre psiholog, psihatalist, psihiatru, psihoterapeut?

  1. Mi-as permite sa va contrazic putin aici: de ceva vreme incoace denumirea de „psihoterapeut” este o denumire protejata. Ca si cea de „psiholog” de altfel.

    Conform Colegiului Psihologilor (nu sunt jurist, habar n-am daca au sau nu dreptate, am sa ii cred insa pe cuvant) folosirea celor 2 denumiri (psiholog/psihoterapeut) in absenta unei certificari din partea Colegiului constituie infractiune.

  2. Referitor la „psihanalisti” amatori, am fost uimita sa constat ca numarul lor este foarte mare. Sunt multi care au terminat o facultate de psihologie, s-au incadrat undeva pe un post de psiholog si practica ceea ce ei numesc psihanaliza. Au scurtcircuitat formarea, care presupune bani foarte multi, timp si resurse emotionale investite la greu, si considera ca daca au citit ceva freud si isi pun urechea la bataie pot functiona ca analisti.
    Eu una nu as recomanda nimanui sa apeleze la un astfel de „specialist”, si sfatuiesc cu caldura pe oricine doreste sa inceapa o terapie cu specific psihanalitic sa se intereseze temeinic despre formarea pe care a urmat-o psihoterapeutul cu pricina. Altfel… poate sa iasa destul de urat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s