Psihoterapiile psihanalitice

Psihoterapiile psihanalitice au drept principiu mentinera cadrului teoretic si a regulilor fundanmentale ale psihanalizei, iar telul lor este, la fel ca si al psihanalizei, nu disparitia directa a simptomelor, ci insusirea de catre subiect a vietii lui psihice inconstiente.

Acest obiectiv determina si metoda: cat il priveste pe pacient, regula fundamentala de a spune orice, asociind ideile asa cum acestea ii vin in gand in cadrul sedintei; in privinta analistului (in afara celei de-a doua reguli fundamentale enuntate de Ferenczi, care este analiza personala a analistului), atentia flotanta, „neutralitea binevoitoare”, adica absenta gratificatiei directe, a consilierilor, a judecatilor, a sugestiei (exact inversul hipnozei). Aceste aspecte nu implica insa tacerea permanenta si absenta participarii la procesul analitic.

Participarea psihanalistului ramane subordonata, prin cai diferite, costructiei spatiului psihanalitic. Contractul analitic este deopotriva asemanator.El consta in special din obligatia de a plati (in masura in care e posibil, inclusiv sedintele la care pacientul a lipsit), in fixitatea orarului si a duratei sedintelor (de obicei 45 de minute). Prin repetarea lor regulata si previzibila, aceste reguli introduc in viata pacientului suspendarea temporara si repetata a raportului obisnuit cu realitatea exterioara si cu modalitatile de comunicare sociala, ele determinand astfel constituirea acestui altfel de scena intr-un timp si intr-un loc rezervate si protejate deopotriva de analizand si analist.

Efectele asteptate pot fi obtinute doar la capatul unui travaliu prealabil ce admite o mare varietate de atitudini si de interventii ale analistului. Ele presupun disponibilitatea sa inventiva si capacitatile lui empatice, astfel incat sa nu fie niciodata vorba de aplicarea unei tehnici sau a unei practici puternic codificate. De exemplu, stabilirea unei relatii vii si bazate pe suficienta incredere, cu efecte de reparatie narcisica ce face posibila investirea cuvantului in timpul sedintei si modifica raportul pe care subiectul il intretine cu el insusi, inducand un proces care poate deveni, mai mult sau mai putin rapid, specific psihanalitic.

Extras din „Ce psihoterapie sa alegem?”,
Coord. Mony Elkaim, Editura Trei, 2007

Comentarii închise la Psihoterapiile psihanalitice

Din categoria psihanaliza

Comentariile nu sunt permise.